Amendamentul Dawson: frenezia „dreptății” în mâini corupte
În martie 23, 2017 | 0 Comentarii

Așa cum suntem obișnuiți, ficțiunea ne oferă un escapism necesar, însă cărțile science-fiction au rolul de a ne dezvălui perspective noi asupra viitorului, ajutând la explorarea diverselor posibilități de evoluție socială și tehnologică a omenirii. Urmând trilogiei Predestinare genetică, romanul Amendamentul Dawson ne adâncește și mai mult într-o lume sumbră și, din păcate, plauzibilă: la cum arată tensiunile socio-politice globale din prezent, pare necesar să luam aminte cât de aproape de extincție ne pot duce atât megalomania politicienilor, cât și ignorarea avertismentelor pe care ni le dă planeta însăși.

amendamentul dawson ciprian mitoceanu

Țesut într-o atmosferă de dezolare, Amendamentul Dawson ne aduce o nouă poveste agonizantă despre nedreptate mascată de legi și politici menite să protejeze individul. Însă universul lui Ciprian Mitoceanu este cu siguranță unul în care Deus Ex Machina nu există. Există în schimb congresmanul Dawson, care, asemeni unui mesia autoproclamat, vine să salveze încă o dată omenirea, protejându-i pe cei mai valoroși oameni care pot ajuta planeta ce moare treptat, distrusă de activitatea umană.

La prima vedere, cartea pare a ne întoarce în trecut, deși este vorba despre o distopie cu acțiunea plasată în viitor. Trecutul în care unii oameni purtau o insignă desemnând categoria socială căreia îi aparțineau nu este atât de îndepărtat, deși pare că îl uităm cu repeziciune. Nemilosul congresman Dawson își continuă nestingherit, chiar tot mai încrezător, planul de reorganizare al întregii lumi, de data aceasta în funcție de abilități și nu de rasă, gen, religie sau orientare sexuală.

Reorganizarea societății în funcție de abilitățile personale, așa cum propune Dawson, sună utopic la prima vedere, fiecare cetățean fiind răsplătit pe măsura capacităților sale. Însă pe lângă problemele morale și antropologice pe care le poate naște o asemenea năzuință, noua lege aduce un adagiu sinistru noii ordini. Dincolo de traiul mizer pe care sunt obligați să îl accepte conform legii, oamenii clasați în castele inferioare sunt folosiți și pe post de cobai, indiferent de dorințele proprii.

Noul amendament Dawson îi obligă la sacrificiul sănătății, chiar al vieții în unele cazuri, pentru susținerea cetățenilor de rang superior, indiferent în ce manieră și-au dobândit aceștia din urmă insignele aurii sau de diamant. Căci, desigur, într-un sistem eminamente corupt din naștere, legile vor fi aplicate și ajustate tot în funcție de cum dictează banii sau puterea. Un citat din carte reflectă și mai bine hibele meritocrației, așa cum este ea aplicată în această societate distopică: „Oamenii fac legile și tot ei le aplică”. Sună cunoscut?

În ciuda titlului cărții, Dawson apare episodic de-a lungul romanului, în anumite momente cheie, cel mai interesant personaj fiind John Barton, nefericitul deținător al unei insigne cenușii – aferentă clasei C+ în care a fost categorizat în copilărie. Conform standardelor, el este un individ mediocru care se supune orbește propagandei guvernului actual și implicit și deciziilor acestuia.

Prin John Barton, în jurul căruia se țese întreaga acțiune, avem înfățișată psihologia omului care se abandonează în brațele Statului, sperând astfel să fie ocrotit, pentru că numai Statul îi dă și lui ceva, o “frimitură de la masa bogaților”, așa cum observă cu cinism un alt personaj al cărții.

Alegând metoda struțului, John Barton consideră că această atitudine îl va feri de consecințele neplacute ale legilor părtinitoare anumitor clase sociale, lăsându-se amăgit totodată și de iluzia optimismului, crezând in ipoteza lumii drepte, a universului corect în care fiecare primește ceea ce merită. Asta, până când se va afla el însuși în situația disperată de a fi obligat să se sacrifice pentru cineva aparținând clasei de vârf, lucru impus chiar prin lege, cel de-al doilea Amendament Dawson asupra căruia nu a îndrăznit niciodată să reflecteze, cu atât mai puțin să pună întrebări.

Într-un moment de curaj și inspirație el reușește să se sustragă agenților guvernamentali, fugind mai întâi haotic, apoi decis să se alăture „oamenilor șobolan”. Fugari ca și el, rebeli și disidenți, aceștia trăiesc uitați de restul societății însă nu neapărat uitați și de vânătorii de capete, căci unii dintre ei sunt încă valoroși, asemeni lui John Barton. În replică, Dawson mobilizează toate forțele pentru a-l prinde pe John repetând obsesiv faptul că “îi este dator Americii să se supună”.

Goana nebună pentru a scăpa de agenții guvernamentali cât și de mașinăriile menite să-și vâneze neobosite ținta transformă romanul într-un thriller pe care nu îl mai poți lăsa din mână. Încă o dată vom vedea cât de departe merge instinctul de supraviețuire al oamenilor și cât se poate extinde loialitatea unor necunoscuți, căci  liderul grupului, Scoubaday, nu ezită să îl ajute pe cel care nu a adus de fapt decât nenorocire cu prezența lui în grupulețul ce își ducea viața de pe o zi pe alta.

În puținele momente de repaos, acesta îi dezvăluie lui John Barton filosofia pe care este clădită noua societate a lui Dawson, arătând un dispreț vădit față de politician și amendamentele sale. Scoubaday consideră că ei, auto-proclamații „oameni șobolani”, sunt ultimii cetățeni liberi, căci nu mai sunt subjugați insignei pe care ar fi purtat-o ca membri oficiali ai noii lumi, idee cu un simbolism profund care depășește paginile cărții.

La suprafață, placiditatea și resemnarea sunt generalizate, iar cei mai în vârstă îi sfătuiesc pe cei mai tineri (care intuiesc că ceva nu este în regulă) să evite asemenea gânduri și să se concentreze pe ceea ce au de făcut, așa cum este reflectat prin dialogul a doi vânători de recompense. Eternul principiu că sabia nu taie capul plecat a fost ridicat la rang de dogmă în noua ordine impusă de politicile lui Dawson. Ryan Bonner este îngrijorat că unii dintre cei pe care îi vânează nu par a fi cu adevărat vinovați de lucrurile care li se impută – ceva instinctiv îl face să creadă asta. Soluția partenerului său senior, Sandoval, este ca tânărul vânător să dea uitării asemenea gânduri, consolarea lui fiind aceea că „organele competente” vor scoate la iveală adevărul, stabilind dacă omul respectiv este acuzat pe nedrept sau nu. Realitatea despre această „Justiție” însă este una pe care o cunoaștem îndeaproape chiar și în zilele noastre.

Un excelent thriller distopic Amendamentul Dawson, publicat inițial în urmă cu 10 ani, vine ca o ploaie rece peste noi, acidă chiar. Problemele cât și dilemele de ordin moral și social ridicate de Ciprian Mitoceanu ne zdruncină confortul psihic, dovadă că avem aici un roman monumental, care îți dă speranță pentru ca apoi să ți-o răpească, te ține cu sufletul la gură, zgândărind și chiar năucind corzile sensibilității noastre.

Romanul Amendamentul Dawson va fi lansat în cadrul evenimentului Realism în lumi imaginare din Nlithia și până în America fascistă, sâmbătă, 1 aprilie, începând cu ora 12.00, la târgul de carte Final Frontier 2017. Alături de noi se va afla Oliviu Crâznic, autor al volumului de colecție Ceasul fantasmelor și unul dintre cei mai apreciați critici de literatură science-fiction și fantasy din țară.

 

Scrie un răspuns