și care nu-mi dau pace nici acum

– partea 1 –

S-a scurs deja prima lună din noul an și, pentru că am ratat timpul optim pentru retrospectivele bookish, mi-am propus să compensez întârzierea cu o abordare mai personală, pornind de la un singur cuvânt care nu-mi dă pace, găsit în volumele Cezarinei Anghilac: „crituc”. Așadar, iată câteva cărți Crux pe care le-am citit în 2023, câteva cuvinte despre ele (care te-ar putea împinge să le citești), și motivele pentru care ele nu-mi dau pace la atâtea luni de când le-am citit.

Cărțile Crux cu pricina:

• „În cercul fiarei: Puțină speranță” de Cezarina Anghilac (cu mențiunea onorabilă a primului volum, „În cercul fiarei: Promisiuni de sânge”, pe care l-am citit în 2022 și care, în 2023 a câștigat un premiu Vladimir Colin);
• „Evanghelia după Crist 2.0” de G.P. Ermin;
• „Confesiunile domnului Freejoy” de Șerban Andrei Mazilu și Andreea Sterea;
• Antologia „Metamorfoze” tradusă de Andreea Sterea, Oliviu Crâznic și Andrei Mazilu;
• „Stăpânul umbrelor: Zorii războiului” de Ana-Maria Negrilă;
• „Arlequine” de George Cornilă

Și acum, mai pe larg despre fiecare carte Crux care face obiectul acestui articol. Menționez că din lista de mai sus voi discuta acum numai despre primele trei.

„În cercul fiarei: Puțină speranță” de Cezarina Anghilac

Dacă fantasy-ul este genul tău preferat și încă nu ai citit cele două volume cu Slievi, în primul rând, how dare you? În al doilea rând, ai ratat o serie fantastică, ce conține propria sa terminologie. Unele cuvinte sunt atât de bune, încât admit că, la prima vedere, le-am căutat în DEX, crezând că sunt reale (de exemplu, oblicitor).

De fapt, dau vina pe Cezarina pentru lista de față, pentru că vocabularul ei mi-a rămas atât de adânc întipărit în memorie, încât m-am trezit că-mi alint una dintre pisici „crituc”. Mi-a luat impardonabil de mult să-mi amintesc de unde-mi vine cuvântul.

Nu contează că în cărți Crituc este numele unei așezări umane. Pisica este o creatură mică, a creature, un crituc, it just works, ok? Extra bonus pentru că vorbim despre un personaj principal – Slievi – care se transformă într-o specie de pisică sălbatică/magică.

Slievi, un personaj feminin fascinant

Insist să te conving să citești cele două volume despre Fiara Cezarinei, iar dacă nu ai o coardă sensibilă pentru pisici și nu ai cedat tentației până acum, s-ar putea să te atragă faptul că avem Noctia, o lume superb construită, și un personaj principal feminin bine dezvoltat.

Slievi este o femeie cu calități și defecte, ale cărei decizii sunt uneori mai bune sau mai nefericite, cu lupte interne, cu instinct matern, dar și de luptătoare, de supraviețuitoare. O femeie care poate fi dură sau blândă, după nevoie. În ciuda faptului că este fantastică, Slievi este o femeie mai reală decât multe pe care le-am citit în cărți mai puțin fantastice.

„Confesiunile domnului Freejoy” de Andrei Mazilu și Andreea Sterea

Cartea aceasta este o experiență excepțional de atmosferică și de sinestezică. Citind-o sau rememorând scene din ea, simt mirosul de lemn masiv vechi, ceară de lustruit și de chimicale dulci, aud ecoul pașilor lui Freejoy pe marmură sau sunetul înfundat al pantofilor săi de casă pe covoarele groase din locuința lui.

Aud sfârâitul de lumânări care pâlpâie în candelabru și simt în spatele gâtului izul de fier al sângelui lui Amos. Închid ochii și parcă zăresc străfulgerările interdimensionale cu care Ruan Freejoy este atât de obișnuit.

Un mood greu de egalat întru totul, dar mi-am făcut un playlist de Spotify care poate însoți lectura Confesiunilor. Este o alternativă la muzica invocată de Alexandra Medaru pe coperta a IV- a cărții.

Romanul este dinamic, te ține în priză cu note de policier, de dark fantasy, cu călătorii între dimensiuni și în trecut, cu lupte între mafii, explozii într-un mega depozit unde sălășluiește o creatură uriașă de pe alte meleaguri, și multe altele.

Coborâm până în subsolul de la Antique Fantastique, unde aflăm unul dintre secretele îndelung păstrate de Ruan și urcăm într-un pod, unde descoperim experimente magice și șobolani sacrificați. Mergem cu Franco Baudelaire la cabana din pădure, unde bătrânul polițist păzește un vechi prizonier și călătorim în alte lumi cu Freejoy ca să găsim aliați.

Ruan Freejoy, un individ care poate ajunge să te obsedeze

În afară de tot vibe-ul deja descris, un alt detaliu care nu-mi dă pace este rezonanța prenumelui întreg al lui Freejoy. N-aș da spoiler, și oricum am omis să-mi notez pagina la care apare menționat, așa că rămâne să-l găsești pe cont propriu. Poate nu este mare lucru pentru orice cititor, însă mie mi se trage de la urechea pentru ritmuri, antrenată la Irish dance. Prenumele lui Freejoy se potrivește perfect cu unul dintre primii pași de dans pe care îi învață începătorii mei.

Uneori, celor cărora le vine greu să copieze ritmul pașilor le spun să-și silabisească propriul prenume pentru a crea cadența dorită. Acum, celor care nu au numărul potrivit de silabe în nume sunt tentată să le spun să-l folosească pe-al lui Freejoy. Iată ce-ați făcut, Andrei și Andreea!

„Evanghelia după Crist 2.0.” de G. P. Ermin

Poate că ești una dintre persoanele pasionate de cărțile despre era post-umană, poate că te-ai împrietenit cu Chat GPT just in case, sau poate că în sinea ta speri că se va ajunge la o conviețuire om – I.A. mai degrabă similară cu cea din „Klara și soarele”, a lui Ishiguro. Poate că inteligența artificială este imperiul tău roman.

G. P. Ermin îți dă mult din unele de mai sus și mai puțin din altele, iar experiența lecturii acestora diferă și în funcție de nivelul tău de atașament față de religia/mitologia aflată în circulație în momentul de față.

Eu, una, m-am distrat citind reinterpretarea lui G.P. Ermin, mai ales în primul volum al trilogiei I.A. (care se continuă cu nuvela Ultimul Înger – Prima I.A.). Deși este evident o operă de ficțiune, romanul dovedește natura reciclabilă a poveștilor religioase.

I.A.-uri diferite în lumi diferite

Una peste alta, însă, între timp am mai citit și alte proze scurte, alte cărți Crux și un roman pe teme I.A., iar în mintea mea s-a conturat un G.P. Ermin paralel, datorită distopiei ”Qualityland”, de Marc-Uwe Kling. Aceasta se desfășoară într-o epocă mai puțin îndepărtată față de volumele publicate de Crux, dar în care I.A. și umanitatea conviețuiesc.

Pe scurt, un mic spoiler, personajul principal are propria afacere de casat I.A. defecte (cum ar fi un robot militar care nu mai vrea să lupte și o alta care ar trebui să scrie cărți reinterpretate, dar care are writer’s block), însă decide să le păstreze în subsolul casei sale pe toate. Astfel, își formează un soi de gașcă de rebuturi care-i vine în ajutor în cele mai amuzante și utile feluri.

Ei, aici ajungem la momentul în care, în mintea mea, eroul ia chipul lui G. P. Ermin, pentru că știindu-i umorul manifestat în mediul online, mi se pare fix ceva ce ar face el. Asta înainte de a se ajunge la αΩ, nașterea Cristului 2.0 și a eradicării speciei umane de către roboți.

Celelalte cărți Crux citite urmează în partea a II-a

Despre restul cărților Crux din lista de la început voi scrie în curând. Lectură plăcută!