La ce să te aștepți citind romanul ApIscalips

În primul rând, acest roman o să vă învețe multe despre albine. E posibil ca unele lucruri să vi se pară interesante (chiar drăguțe pe alocuri), așa că sigur rămâneți cu ceva din toată povestea. Și dacă nu vă dați doctoratul în albine, măcar o să impresionați pe toată lumea la următoarea petrecere de Crăciun a firmei.

De unde știu ce e un ocel? Dintr-o carte SF pe care am citit-o, scrisă de unu’ G. P. Ermin, bizar băiat, recomand.

Pe scurt, după cartea asta, o să vă simțiți mai cultivați cu cel puțin două unități, și nu ne oprim numai la albine. O să mai aflați și despre xenoboți, polenizatori artificiali, biologie, entomologie, I.A. și multe altele.    

În al doilea, indiferent la ce confluență de subgenuri sau surse de inspirație veți plasa romanul, indiferent în ce categorie îl veți eticheta, un alt lucru e sigur: ApIscalips este, prin excelență, literatură SF de avertisment. Nu că nu s-ar putea să vă distrați citind-o, dar scopul ei declarat este să vă dea cu RO-ALERT-ul tot la câteva pagini și să vă bage nițel în sperieți către final.

Din acest punct de vedere, ApIscalips este posibil să fie singurul roman SF contemporan (cel puțin din literatura română de până acum) care descrie o catastrofă ecologică în timp real. Nu, nu e vorba de schimbări climatice, despre asta s-a mai scris. Pe acelea le vedem cu ochiul liber. La G. P. Ermin, apocalipsa din timpul vieții noastre se datorează declinului coloniilor de albine, fenomen căruia autorul i-a dedicat un considerabil volum de cercetări. Ah, și respectiva apocalipsă a început deja, deci nu scapă nimeni. Asta e.

Interesant este că, de data asta, sfârșitul omului ca specie nu i se mai datorează Inteligenței Artificiale (deși, așa cum vă puteți da seama și din titlu, aceasta joacă un rol major de la început până la final), ci albinelor. Acest lucru demonstrează că G. P. Ermin are capacitatea de a se îndepărta de temele lui de suflet din romanele Trilogiei I.A. (Evanghelia după Crist 2.0 și, respectiv, Ultimul înger – Prima I.A.), demonstrând că îi mai poate fi frică și de altceva decât de Skynet (și soție).

Ca paranteză, pentru că am menționat SF-ul de extrapolare socială și apocalipsa „filmată” în timp real, G. P. Ermin rămâne acelaşi autor preocupat  de idee în detrimentul worldbuilding-ului, așa că a marșat imediat pe sugestia mea de a completa povestea cu o serie de „știri” din lumea lui ficțională (deși toate numele de ziare din roman sunt 100% reale), care spun restul de poveste.

Și cum de la idee la execuție nu este decât un pas, m-a însărcinat pe mine să scriu toate aceste extrase de articole, știri, podcast-uri, emisiuni TV și stream-uri, după ce și-a dat seama că ştirile mele erau „adevăăăr” (marcă înregistrată G. P. Ermin). Din acest motiv, îmi apare numele pe copertă.

ApIscalips, știre din anul 2025 – text de Andreea Sterea, grafică de Alina Voinea

Ce am vrut eu să fac a fost să acopăr toți acei ani pe care autorul îi sare. Mi-am dorit să duc lucrurile de la gri la beznă absolută, rămânând fidelă materialului-sursă. Bănuiesc că nu trebuie să spun nimănui că m-am distrat copios scriind știri care acoperă perioada 2019-2090.

Am câteva texte preferate, câteva au invocat spiritul lui Stephen King, iar pentru câteva am citit un mănunchi de articole științifice din perioada pandemiei, numai ca să-i demonstrez domnului că nu le știe el chiar pe toate. Cum ziceam, m-am distrat!

ApIscalips, știre din anul 2045 – text de Andreea Sterea, grafică de Alina Voinea

Revenind la ce a scris G. P., un motto al acestei cărți ar putea fi totul este plauzibil. Ce vreau să spun este că sindromul depopulării albinelor de miere (cum îl numește Uniunea Europeană) este un fenomen pe cât de real, pe atât de înspăimântător în consecințele sale pe termen mediu și lung.

Pe de altă parte, pe cât de avansată este I.A. la ora asta, un prototip ca Savior încă nu există, dar poate apărea chiar anul viitor. Combinația de real și speculativ, plus știrile din fundal, înfățișează o lume posibilă, și, din nefericire, chiar probabilă.