Continui astăzi seria de interviuri cu cei cinci scriitori români care au pus bazele editurii Crux Publishing cu un nume care mai are nevoie de prea puține prezentări: Oliviu Crâznic.
El a fost primul pe care l-am contactat atunci când eu și Andrei am decis că înființăm editura și primul care nu numai că a acceptat pe loc, dar care, ulterior, s-a dovedit a fi un adevărat partener și consilier de nădejde. Multe dintre lucrurile bune pe care Crux Publishing le-a făcut atunci – și acum – nu ar fi fost posibile fără sprijinul și sfaturile lui. Cinci ani mai târziu, de Oliviu Crâznic ne leagă o prietenie profundă, o colaborare strânsă și speranța că vom realiza împreună proiecte și mai importante ca până acum.
Pentru mine personal – și sigur că Andrei simte la fel – Oliviu Crâznic înseamnă un scriitor excepțional, un sprijin greu de egalat și un prieten pe care mă pot baza oricând. De la Ceasul fantasmelor la antologia Metamorfoze și de la inițierea proiectului Integrala Conan Barbarul la organizarea sesiunilor de creație, Oliviu s-a implicat trup și suflet în editură.
Astăzi l-am luat și pe el la întrebări în cadrul seriei de interviuri cu scriitori români și iată ce mi-a răspuns!
Andreea Sterea
Ce au însemnat sau ce înseamnă 5 ani de Crux pentru tine? De la momentul T0 când te-am sunat să te întrebăm dacă vrei să publici cu noi și până în prezent, cum vezi tu această călătorie cruxiană alături de mine, Andrei și ceilalți autori și fani ai editurii, având în vedere că te-ai implicat și te implici constant în dezvoltarea editurii? Lucruri bune, lucruri mai puțin bune, schimbări pe care le-ai face, acum e momentul! (Zâmbet).
Oliviu Crâznic
În primul rând, acești 5 ani au însemnat publicarea Ceasului fantasmelor (volumul care reunește proza mea scurtă într-o „istorie fantastică a omenirii”, conținând povești din mai toate epocile: din Antichitate și din Evul Mediu spre Contemporaneitate, și, de aici, direct în Viitorul Apropiat/Îndepărtat) în condiții profesioniste și menținerea permanentă a volumului pe piața de carte din România (în librării, în librării virtuale, pe tarabele târgurilor de carte naționale și locale etc.), ceea ce nu este puțin lucru.
În dezvoltarea editurii m-am implicat propriu-zis doar în primii doi ani (2015-2016), în continuare contribuind, sporadic, cu unele sfaturi, recomandări, sau cu promovarea anumitor volume ori evenimente (de câteva ori, participând la acestea din urmă).
Schimbări pe care le-aș face? Cele pe care le-am discutat în câteva rânduri, în privat, în principal legate de strategia de promovare și de vânzare – dar aici viziunile noastre nu concordă decât într-o oarecare măsură și rămâne de văzut cum anume vom reuși să le împăcăm (m-am bucurat să văd unii pași în acest sens în prima jumătate a prezentului an).
Mi-a făcut plăcere să mă aflu în compania unor scriitori români și autori de valoare. De altfel, pe majoritatea îi cunoșteam dinainte; cu unii (Ștefan Bolea, Sorin-Mihai Grad, Ciprian Mitoceanu, Ana-Maria Negrilă, Florin Corneliu Pîtea) chiar colaborasem strâns anterior, în cadrul altor proiecte culturale (antologii, reviste).
Cu fanii Editurii, interacțiunea mea este mai degrabă limitată, nefiind foarte sociabil de felul meu și nedispunând nici de mult timp liber. Dar am apreciat entuziasmul și sprijinul acestora, de fiecare dată când s-au făcut simțite, direct sau indirect (de altfel, ca și în cazul scriitorilor, pe unii îi cunoșteam dinainte, îmi cumpăraseră romanul gotic …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul, scriseseră despre acesta etc.).
Andreea Sterea
Hai să facem o scurtă călătorie pe drumul amintirilor! Împărtășește cu noi cinci momente esențiale, importante sau memorabile din ultimii 5 ani. Știu că sunt mai multe de cinci, dar care sunt amintirile tale preferate legate de editură sau de volumul de colecție Ceasul fantasmelor?
Oliviu Crâznic
I. Evident, momentul în care Ceasul fantasmelor (2015) a sosit din tipar, arătând așa cum voiam eu să arate: coperta aleasă de mine (realizată de Ionuț Bănuță, unul dintre cei doi artiști grafici pe care îi apreciez enorm), plastifiată lucios cum solicitasem, textul lipsit de intervenții nedorite, tipărit pe coli albe de calitate superioară, rezistente în timp (pentru cine nu știe, hârtia volumică și hârtia de ediție se deteriorează semnificativ mai repede).
II. Selecția de proze scurte și traducerile și adaptările realizate (împreună cu voi amândoi) pentru volumul Metamorfoze (2015), dedicat licantropiei, care reunește scriitori clasici de valoare universală.
III-IV. Adaptarea traducerilor efectuate de tine și, respectiv, de Cristina Ivan, în cadrul proiectului Integrala Robert E. Howard – Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște (2016) și Conan Barbarul: Misterul fântânii blestemate (2016). M-am străduit, printre altele, să găsesc corespondente românești conceptelor create de Robert E. Howard, acordând preferință mai degrabă spiritului textului, decât literei acestuia, și căutând să construiesc pentru cele două traduceri un cadru istorico-mitologic coerent, care să îl reflecte pe cel original dar care, totodată, să fie mai ușor de înțeles și mai atractiv pentru cititorul român contemporan, căruia unele trucuri literare la care a fost nevoit Howard să apeleze, din necesitatea suplinirii documentării pentru care editorii nu îi lăsau timp, ar putea să îi pară nejustificate și chiar naive.
V. Realizarea unei prime (și, sper, nu ultime) ediții a Orelor de creație (2018), o prelegere menită, în primul rând, a îi ajuta pe scriitorii (și nu doar pe aceștia, ci și pe comentatorii literari) aflați la început de carieră să identifice elementele care dau valoare unei cărți sau care, dimpotrivă, anulează această valoare, astfel încât să le poată utiliza ori, dimpotrivă, evita (critica, în cazul comentatorilor) în cursul activității lor.
Andreea Sterea
Care este / a fost cea mai mare satisfacție pe care o ai sau ai avut-o în calitate de scriitor în acești cinci ani de Crux? Bine, poți să ne dai mai multe exemple, desigur!
Oliviu Crâznic
Am menționat deja mai sus, dar voi adăuga câteva detalii: apariția Ceasului fantasmelor în condițiile solicitate de mine și distribuția adecvată.
Probabil cel mai important aspect, la vremea respectivă, a fost (pe lângă cel financiar, desigur) faptul că am putut să îmi public toate prozele în varianta auctorială – „Author`s Cut”, fără intervenții editoriale nedorite (unele dintre texte apăruseră și înainte în forma ideală, dar am făcut greșeala să modific câteva la solicitarea editorilor, sau aceștia au operat unele modificări pe care le-am acceptat din comoditate ori din dorința de a evita nesfârșite discuții în contradictoriu, gest pe care l-am regretat ulterior).
Andreea Sterea
Hai să vorbim puțin despre relația autor-editor. Acum e momentul să împărtășești cu noi toți opiniile și sentimentele pe care le ai față de modul în care lucrăm împreună la proiectele tale literare sau la evenimentele pe care le-am organizat împreună de-a lungul timpului.
Oliviu Crâznic
Cred că relația noastră a funcționat și funcționează bazându-se pe ideea de a încerca să dăm curs, pe cât posibil, propunerilor/doleanțelor celeilalte părți și, atunci când varii motive ne împiedică să o facem, de a nu insista asupra acestui aspect. Este un mod simplu de lucru, dar cât se poate de eficient, în condițiile oferite de piața de carte din România.
Faptul că nici una dintre părți nu a încercat să o „oblige” pe cealaltă la o acțiune ori inacțiune creează o atmosferă liberală, lipsită de reguli rigide care, inevitabil, ar crea tensiuni amplificate în timp și, de la un moment dat încolo, imposibil de aplanat.
Pentru alte amănunte legate de colaborarea noastră, a se vedea mai sus cele precizate referitor la editare, la condițiile profesioniste de publicare, la distribuție, la marketing și vânzare etc.
Andreea Sterea
Împărtășește cu noi câteva lucruri despre Ceasul fantasmelor mai puțin cunoscute fanilor. Personaje preferate, momente în care te-ai făcut singur să râzi sau să plângi, lucruri amuzante din timpul procesului de scriere, etc. sau secrete pe care vrei să le dezvălui cititorilor tăi.
Oliviu Crâznic
Nu prea mă fac singur să râd sau să plâng (zâmbet).
O informație importantă o reprezintă faptul că unele dintre prozele din Ceas au fost refăcute sau extinse special pentru publicarea în volum (a se vedea, mai sus, și răspunsul la Întrebarea 3, segmentul referitor la „Author`s Cut”).
Toate personajele mele îmi sunt „preferate”, fie că vorbim de inocenta Lenore, de versata Ermengaarde sau de schimbătoarea Imora, de pragmaticul comandant de astronavă William Ellys ori de nobilul decăzut Arthur de Seragens, de reprezentanții Răului supranatural (licantropi, iele, îngeri sau demoni etc.), extraterestru (creaturi iraționale sau locuitori ai altor planete) ori uman (ucigași în serie, demonolatri etc.) – deoarece toate sunt extrase din modul în care gândesc, visez sau simt, ori din modul în care descopăr și percep istoria omenirii; și toate sunt create cu o migală și cu eforturi greu de imaginat, în scopul de a le conferi consistență și viață.
Unul dintre lucrurile cu care mă mândresc este faptul că personajele mele sunt incontestabil verosimile: nimic din ce spun sau fac acestea nu poate fi considerat necredibil, pentru simplul motiv că ele nu fac și nu spun decât ceea ce au făcut și au spus înaintea lor, în împrejurări similare, persoane reale: împărați, regi, nobili, anonimi, președinți sau polițiști, infractori sau clerici, înțelepți sau nebuni, regine ale frumuseții sau nefericite desfigurate, fecioare sau femei fatale, cerșetori sau magnați, profesori sau studenți, astronauți sau marinari, artiști sau meșteșugari, intelectuali sau vagabonzi, militari sau civili, filozofi sau revoluționari (enumerarea nu este limitativă).
De asemenea, întâmplările supranaturale narate în textele mele se înscriu tot în sfera verosimilului – verosimil raportat, evident, la diferite epoci, regiuni, comunități, credințe individuale: toate își găsesc corespondentul în cronicile trecutului îndepărtat ori în atestări oficiale mai recente, care redau întâmplări considerate reale, la momentul respectiv, de către cei implicați sau de către cei care le-au așternut, cu bună credință, pe hârtie, ca mărturie.
Andreea Sterea: Și acum, întrebarea ta pentru mine, la care voi răspunde într-un interviu separat!
Oliviu Crâznic
În acești 5 ani de activitate, ai avut ocazia (și, uneori, obligația) să interacționezi cu editori, autori, cititori, comentatori, distribuitori, reprezentanți ai autorităților, organizatori de evenimente culturale, jurii literare.
Care sunt, în opinia ta, fenomenele negative care afectează cel mai grav bunul mers al lumii literare românești contemporane? Semnalarea acestora ar putea ajuta la o schimbare în bine, deoarece unii dintre cei care le perpetuează este posibil să o facă fără a conștientiza consecințele nefaste ale comportamentului lor, atât timp cât nimeni nu le atrage atenția (mă refer aici, evident, la semnalarea unor atitudini și a unor fenomene nocive, nu a unor persoane numite sau identificabile – nu ne aflăm în paginile unei fițuici de scandal, unde se încurajează atacul la persoană de dragul răzbunării sau al impactului mediatic, ci într-o zonă care are un scop ceva mai „modest”, și anume dezvoltarea literaturii).
Andreea Sterea: Wow, asta da întrebare! Am să răspund la ea cât de curând. Mulțumesc pentru interviu, Oliviu, și să ne citim cu bine cât de curând!
Oliviu Crâznic: Mulțumesc și eu, Deea!
Al patrulea interviu prin care sărbătorim cinci ani de Crux Publishing s-a încheiat. Puteți citi însă inerviurile cu ceilalți scriitori români cruxieni cu care am discutat până acum: Andrei Mazilu, Ștefan Bolea și Răzvan T. Coloja!
