fragment din agentii haosului
Fragment din Agenții haosului (Stelarium III) de Ana-Maria Negrilă
În septembrie 3, 2020 | 0 Comentarii

În cadrul campaniei #StaiAcasăȘiCitește, precum și cu ocazia reducerilor de vară, editura Crux Publishing vă oferă un fragment din Agenții haosului (al treilea volum din seria space opera Stelarium) de Ana-Maria Negrilă. La orice comandă, transportul este gratuit prin curier!

Trailer Agenții haosului

Descrierea cărții

În cel de-al treilea și ultimul volum al seriei Stelarium, Agenții haosului – agenții anh – Sten, Ralle, Adrew și Karl revin pe Galene după extraordinarele întâmplări pe care le-au pus la cale și în care au fost implicați pe planeta Cardeea. Dar ce vor găsi acasă după o călătorie de o mie de ani? Cum se va fi schimbat climatul politic și ce lupte pentru putere se desfășoară acum?

Străini în Regat și în noua rețea de energie a planetei, controlată de un adversar redutabil, cei patru trebuie să se strecoare și prin plasa de minciuni atent țesută de cei pe care îi credeau prieteni. Confruntați cu noi dușmani, încercând să își găsească alți aliați, cei patru agenți anh se luptă acum pentru supraviețuire.

Eroi pentru unii, paria pentru alții, greu de manipulat și stăpânit, protagoniștii seriei Stelarium au parte în acest volum de o ultimă și aproape apocaliptică aventură.

Cititorii vor avea plăcuta surpriză de a se reîntâlni cu personaje dragi din volumele Regatul sufletelor pierdute și Ascensiunea stelară, dar pentru agenți, trecutul tulburător împletit cu viitorul incert nu duc decât la și mai multe pericole și capcane pe care trebuie să le înfrunte și să le învingă.

Un joc al oglinzilor în care nu mai știi în cine să crezi, o confruntare a anti-eroilor împotriva unor antagoniști detestabili dar și ai unor anti-antagoniști fascinanți, Agenții haosului oferă probabil unul dintre cele mai intense puncte culminante din literatura science-fiction contemporană, împreună cu un mesaj ce transcende spațiul și timpul: chiar și într-o lume post-umană ne putem păstra și cultiva umanitatea atâta timp cât rămânem fideli unor valori atemporale, precum onoarea, curajul, adevărul și justiția.

Agenții haosului Ana Maria Negrila

Fragment din Agenții haosului

Părăsi naveta ieșind în mijlocul frigului. Deși era adaptat la temperaturi joase, vântul înghețat îl lovi nemilos. Se afla pe o terasă mare, dreptunghiulară, mărginită de coloane negre și joase, ce susțineau o balustradă ca de gheață. În  mijlocul ei se află o construcție scundă, părând să ascundă o intrare. Lângă ea, se afla un grup de agenți în haine albe, groase, cu glugile ridicate. Aparatele care îl însoțiseră în timpul zborului zumzăiau la o oarecare distanță. Fuseseră anunțați de venirea lui și se pregătiseră să-l întâmpine. Pe față îi apăru un zâmbet strâmb. Nu credea să-i fi descoperit atât de repede dispariția, dar probabil că agentul de la transportoare se dezmeticise mai repede decât crezuse. Respiră aerul înghețat și, pentru prima dată de când venise, se simți acasă. Cuprinse toată terasa cu o privire cercetătoare, apoi se conectă la interfața navetei. Avea nevoie de ajutor, iar acesta era singura care îl putea sprijini. Apoi se îndreptă spre grupul de întâmpinare.

Numără zece agenți însoțiți de un prim-agent. Acesta stătea ceva mai în față și părea înarmat cu un dispozitiv cu țeavă lungă, aducând cu armele cu puls din vremea lui. Ceilalți nu aveau decât acele bastoane din lemn galenic, așa cum văzuse și în palat, potențial periculoase și ele dacă nu era atent.

Își mișcă din nou planul sensomemoriei, extinzându-l și încercând să îi cuprindă pe toți. Nu reuși, pentru că nu avea destulă putere, în schimb sfera anh-um se subție și se simți cuprins de vânt și frig. Trebuia să procedeze altfel. Se concentră asupra prim-agentului. Avea o sensomemorie mai luminoasă decât a celorlalți, dar nu cu mult. Deasupra lui se întrevedea palid firul rețelei galenice. Păși spre el fără să se grăbească. Nu știa câți agenți mai erau în mausoleu, dar bănuia că nu prea mulți, pentru că nu era un obiectiv prea important și în plus, unul greu de cucerit prin poziție. Nu se gândise nimeni că trebuiau să facă față unui atac.

Se opri în fața prim-agentului. Acesta își îndepărtă apărătoarea de pe față și i se adresă rece, dar încă politicos.

– Prim-agent Sten Darr, nu aveți permisiunea să vizitați acest lăcaș! Avem ordin să vă reținem până va veni cineva din capitală.

Sten ridică din umeri. Nu părea neliniștit.

– Știu, spuse, rotindu-și din nou sensomemoria, dar nu am nevoie de permisiune!

Prima lovitură îl aruncă pe prim-agent în mijlocul oamenilor săi. A doua reuși să îl dezarmeze pe unul dintre paznici. Avea nevoie de o armă, pentru că știa că-i puteau secătui puterile. Trebuia să se poată apăra. A treia mișcare îl aduse la ceva distanță de grup. Mecanismele zburătoare se regrupară, iar Sten simți urme de comunicare anh între ele, semn că în interior exista și un creier organic. Asta putea să îl ajute. Comandă navetei să tragă spre grupul de pe terasă și se răsuci din nou ca să iasă din raza de acțiune a armelor. Nu putea să se folosească de toată puterea navetei, pentru că nu voia să spulbere toată terasa și intrarea împreună cu ea. Totuși, avea să fie un ajutor cu dronele. Era sigur că le putea manipula, dar nu voia să piardă timp prețios ca să încerce.

Energia armelor lovi un grup de drone și le spulberă. Suflul fierbinte al exploziei îl atinse și pe Sten, care culese energia și o transformă într-o panglică um, îndreptând-o spre agenți. Îi lovi pe cei care se îndreptau spre el, împingându-i spre coloanele balustradei. Șeful lor reuși să scape, pentru că făcu un salt impresionant și ateriză în fața lui.

– Nu e rău deloc, spuse Sten sincer, nu am mai văzut așa ceva.

Celălalt îi aruncă o privire ascuțită. Gluga îi alunecase de pe cap, iar părul negru i se agita în vânt.

– Și nici n-o să mai vezi, trădătorule!

– Trădător? Pe cine am trădat? pufni Sten. Nici măcar nu știți ce caut aici.

Sigur că nu conta, orice ar fi zis.

– Îmi pare rău! spuse sincer și îl lovi pe prim-agent cu o explozie de um.

Sensomemoriile lor se întrepătrunseră, iar armele galenice se extinseră, împletindu-se strâns. Bărbatul făcu un pas în spate, folosindu-și greutatea corpului pentru a se desprinde. Naveta lovi din nou, împrăștiind agenții care fugeau spre ei. Sten era prins pentru moment de arma celuilalt, dar nu putea să continue așa. Lăsă liber vârtejul interior și îl trimise prin fibrele lemnului galenic, rotindu-și în același timp brațele. Energia și forța combinate îl făcură pe prim-agent să se răsucească de câteva ori și să cadă pe podeaua alunecoasă. Scăpă arma din mâini, iar Sten o lovi cu piciorul și  o trimise dincolo de marginea terasei. Bărbatul se ridică cu greu, respirând chinuit. Sten se repezi spre el, dar alți doi agenți îl atacară din spate. Se răsuci și îl lovi pe unul peste brațe cu un mănunchi de fibre crescute din inima armei galenice. Celălalt își folosi arma ca pe un ciomag și i-o abătu asupra umărului. Sfera anh-um atenuă efectul loviturii, dar tot simți o durere ascuțită. Se retrase din nou și începu să alerge pe latura terasei, urmat de alți agenți.

Nava împroșcă din nou cu flăcări. Sten blocă sensomemoria, forțând-o să-și modifice timpul și să redea evenimentele la o viteză redusă. Erau prea multe lucruri de care trebuia să se ocupe în același timp. Văzu cu coada ochiului o dronă scuipând spre el un șir de proiectile, apoi alt agent așezând o armă în calea lui, încercând să îl dezechilibreze. Se opri brusc dezorientându-l pe cel care îl urmărea. Agăță cu planul sensomemoriei firul care îl conecta de rețeaua galenică și îl înfășură în jurul ei. Nu știa ce se va întâmpla, dar se hotărâse să riște.

Agentul se poticni și se prăbuși. Sten îl văzu într-o clipă cum se zbătea aproape lipsit de energie și își dădu seama de ce sensomemoriile agenților i se păruseră nedezvoltate. Pe când el înmagazina energia, ei se foloseau de acea sursă externă, dar, lipsiți de ea, deveneau mai slabi. Se răsuci spre următorul urmăritor și repetă mișcarea.

Ultimii doi atacatori bănuiră ce făcea, așa că se îndepărtară și își uniră sensomemoriile îndreptându-le spre el ca un scut. În spatele lor se adunară și ultimele drone rămase. Erau un grup compact, ușor de distrus. Se gândiseră să se protejeze, dar nu că puteau fi doborâți cu aceeași lovitură. Naveta trimise un puls de energie drept în mijlocul lor. Agenții se prăbușiră în nesimțire, iar suflul aruncă dronele într-o parte. Sten îndreptă spre ele arma galenică, iar fibrele străpunseră carcasa celei mai apropiate căutând miezul organic. Văzu că armele se îndreptară întunecate spre el, dar își trimise anh-ul și distruse creierul în carcasa lui metalică. A doua dronă păți același lucru și se prăbuși lângă prima cu o bufnitură cu ecouri largi.

Sten rămase singurul în picioare în mijlocul terasei. Agenții nu mai mișcau, iar dronele erau distruse sau dezactivate. Își răsuci sensomemoria, iar timpul reveni pe traseul lui normal. Privi arma, acum o bucată de lemn ca oricare alta, și oftă mulțumit. Îl durea umărul, un firicel de sânge i se scurgea pe piept, iar capul îi zvâcnea de la concentrare. Se întoarse și se înclină spre navetă, mulțumindu-i pentru ajutor, iar aceasta îi răspunse coborând o pleoapă peste corneea camerei de comandă.

Puse arma la brâu și se îndreptă spre intrare. Pereții incintei purtau urmele întunecate ale exploziilor, dar în rest ușa era intactă. Se opri în fața ei, respirând adânc și simțind o emoție puternică pentru prima dată de mult timp. Mai avea puțin și urma să îl vadă pe Edrin dacă Adrew își respecta cuvântul dat și îl ajuta.

Cel de al treilea volum al „epopeii” Stelarium, Agenții haosului oferă un „finis coronat opus”, Ana-Maria Negrilă dovedind astfel că nu a avut intenția de a scrie volume peste volume până la epuizarea posibilităților subiectului (ceea ce ar fi făcut să planeze asupra Stelarium-ului marele risc al artificialului, căruia îi cad pradă atâția autori ai momentului), ci a creat firesc o frescă viabilă, pe care a preferat să o aștearnă pe hârtie în atâtea pagini câte erau necesare, fără digresiuni, dar și fără teama de amănunte.

Rezultatul: o saga închegată, gata să reziste oricărei critici, adevărată arhitectură literară; probabil cea mai importantă realizare științifico-fantastică românească a ultimilor cinci ani, greu de concurat în anii care urmează, cu puține rivale în anii trecuți.

Acestea fiind spuse, invităm cititorul să treacă, plin de încredere, pragul unui nou cosmos, avertizându-l totodată: fiecare capitol va fi și o provocare intelectuală, nu doar un pas înainte pe tărâmul aventurii.

OLIVIU CRÂZNIC (Vol. de colecție Ceasul fantasmelor)

seria stelarium

Vezi și alte cărți semnate de Ana-Maria Negrilă!

Poate te interesează noutățile!

Scrie un răspuns