În cazul în care va fi vreodată nevoie de o explicație, o voi oferi acum pentru a înlătura orice potențială neclaritate. Denumirea de II-22 denotă faptul că sunt al douăzeci și doilea operativ al Serviciului de Apărare Intelectuală activat în a doua generație de la instaurarea Luminării. Singurul meu scop este acela de a contribui la crearea unei lumi în care incultura să fie pe deplin extirpată.
Incultura nu este nimic altceva decât o boală a creierului, o afecțiune care poate fi tratată, teoretic, cu ușurință. Pentru orice boală se găsește, mai devreme sau mai târziu, leacul. Cancerul a fost eradicat. Am găsit un remediu chiar şi pentru orbire.
A rămas doar ceea ce în termeni neștiințifici se numește „prostie”, o maladie care va dispărea la rândul ei precum ciuma bubonică. Până atunci, cu atâtea beneficii ale progresului nostru, este uluitor cum indivizii încă mai găsesc moduri de a se împotrivi, de a refuza împlinirea lor ca om și ca membru al societății.
De ce se opune un sălbatic civilizării?
Este o problemă de care și marile minți ale istoriei s-au lovit de-a lungul timpului. Doctorul Aldwin Hux, celebrul savant care a formulat Legea Hux, susţinea că în absenţa unui control riguros, genele superioare ar fi fost copleșite numeric de cele inferioare. Intelectualii au arătat însă că nu sunt neputincioși în faţa brutelor.
Din fericire, vremurile analfabetismului, ale agramatismului, ale vulgarității, în care intelectual, preschimbat adeseori în batjocoritorul telectual, ajunsese un cuvânt de ocară, alături de tocilar, deștept, filosof, cult și în care eruditul adevărat, nu închipuit, era luat peste picior și pus la colț, în care inteligența și cultura erau subjugate de tirania prostiei, sunt departe acum.
Era inevitabil.
Totul a pornit în clipa în care omul culturalizat și-a dat seama nu doar că nu avea nevoie de un altul care să se încăpățâneze să rămână inferior, ci chiar că existenţa începuse să se preschimbe într-o luptă de care pe care.
Biologia ne arată că o specie inferioară, însă mai robustă și mai numeroasă, poate cauza extincția unei alte specii mai evoluate. Un consiliu de minți luminate din douăzeci de sectoare din toate blocurile s-a întrunit pentru a face un plan.
Astfel a fost înființat SAI.
În Sectorul 10, ca în numeroase foste țări de pe tot cuprinsul Terrei, a avut loc o lovitură de stat în urma căreia toate reminiscențele vechiului regim au fost înlăturate. Noua Lege a Culturii și Apărării Intelectuale fusese în pregătire vreme de zece ani, timp în care au fost transmise regulat informări privind schimbările drastice care aveau să urmeze.
De un tratament special au beneficiat cei care sufereau de diferite forme de tulburări cognitive încă incurabile, pentru care au fost gândite programe în celebrele clinici de pe Muntele Dhawos. În rest, nu doar că fiecare a fost liber să facă tot ce credea de cuviință, ba chiar noile autorități au venit în sprijinul populației, deschizând numeroase centre de culturalizare cu acces gratuit.
Nimeni nu avea nicio scuză.
Ignoranța este o alegere.
Orice alegere are consecințe.
Legea a fost implementată în decurs de un an, cu efecte dezastruoase pentru ordinea publică. Trebuie să înțelegem aici că Sectorul 10 avea una dintre cele mai mici rate de alfabetizare din întreg blocul. Obișnuiți cu legile permisive, oamenii au crezut că va fi probabil ceva ce avea să treacă ușor, fără a-i solicita în vreun fel sau chiar ceva ce nu avea să fie nicidecum implementat. Noii guvernanți și reprezentanții SAI păreau atât de manierați și de amabili, încât nimănui nu i-a trecut prin cap că legea avea să fie propusă spre implementare altfel decât printr-o rugăminte politicoasă pe care ar fi putut chiar să o refuze sau să o accepte parțial.
A fost un șoc pentru mulți să vadă urmările acțiunilor lor sau ale lipsei lor de acțiune. După un singur avertisment ferm, cei care nu au depus efortul minim pentru a trece probele din testul de cetățenie, s-au văzut ridicați. Au fost clipe de groază, însă totul a decurs ca o consecință anunțată a unor fapte reprobabile. Opoziția naturală a omului la schimbare, la progres, amintirea dureroasă a fascismului și a comunismului, toate s-au adăugat indignării populației și durerii celor care au pierdut oameni dragi.
Iluminare cu forța nu se poate! au strigat unii ieșiți în stradă, parafrazându-l pe Regele Dieudonné al XX-lea.
Ba da, se poate, le-am răspuns noi.
Și chiar s-a dovedit a fi singura cale. Locuitorii ghetourilor metropolelor, precum și cei ai așezărilor proto-rurale, dar și mulți dintre cetățenii capitalei, cu atât mai mult cei care ajunseseră la un statut social înalt în ciuda analfabetismului funcțional cu care unii chiar se mândreau, s-au răzvrătit, stârniți și încurajați de vechii guvernanți care știau prea bine că un sector needucat este mult mai ușor de condus.
Unul dintre catalizatorii schimbării în Sectorul 10 a fost chiar faptul că vechiul partid de guvernământ era alcătuit în întregime din semidocți. Ultimul prim-ministru, înainte ca funcția să fie desființată, nu doar că deținea un coeficient de inteligență sub-optimal pe toate palierele și era complet lipsit de cultură, ci avea adeseori derapaje comportamentale severe. Adunând în jurul său o mica armată de interlopi, s-a opus brutal schimbării. A fost primul nume sonor condamnat la moarte și executat de un pluton SAI.
Razii s-au desfășurat zi și noapte. Câteva zeci de mii de oameni, cazurile evidente de trogloditism agresiv, au fost ridicați, iar zeci de televiziuni și redacții au fost închise. Împotrivirea a sute de milioane de oameni la nivel global a luat forma unor răscoale violente care în unele sectoare au escaladat în revoluții și războaie civile.
Unii politologi spun chiar că am fi fost în pragul unui nou război mondial, întrucât, în primă instanță, doar ceva mai mult de jumătate dintre sectoare au îmbrățișat noua viziune. Autoritățile nu s-au lăsat însă descurajate.
Au perseverat.
Omul poate fi schimbat.
Omul ascultă de forță și se teme de urmări.
Scopul este ca în viitor să nu mai fie nevoie de repercusiuni şi tot binele și frumosul să devină o pornire naturală, instinctivă.
