Trilogia predestinare genetica
Fragment din romanul În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
On March 31, 2020 | 0 Comments

În cadrul campaniei #StaiAcasăȘiCitește, editura Crux Publishing vă oferă un fragment din romanul În sângele tatălui (primul volum din trilogia Predestinare Genetică) de Ciprian Mitoceanu. La orice comandă, transportul este gratuit prin curier!

Descrierea cărții

Într-un viitor mai puțin îndepărtat decât ne-ar plăcea să fie, Justiția nu mai este oarbă. Dimporivă, ea vede adânc în sângele oamenilor, în ADN-ul lor și în mintea lor, fără însă a le putea pătrunde și în suflete. Ce se întâmplă atunci când, în numele siguranței cetățeanului, un complet de judecată trimite un om nevinovat la detenție pe viață, numai și numai pentru că acesta pare predispus genetic la a deveni (cândva, poate) un viitor criminal? Și ce se întâmplă atunci când un ucigaș în serie face ravagii cumplite, la adăpostul unui chip blajin? Cădere și înălțare, viață și moarte, accidente nefericite și premeditare, suspans, acțiune și o mie de întrebări. În sângele tatălui este un roman science – fiction de excepție, o distopie întunecată și un thriller pasionant în care personajele par prinse pe veci în pânza de păianjen a sorții. Destin sau… predestinare genetică?

***

Un carismatic ucigaș în serie (inspirat din realitate) și un individ banal, prinși în angrenajul procedural al unei justiții distopice… Politică sau predestinare? Impulsul criminal se moștenește sau se dobândește? Poate Constituția garanta siguranța cetățenilor SUA, și dacă da, cu ce preț?

În binecunoscutul său ritm alert, Ciprian Mitoceanu ne poartă către un viitor apropiat pe cât de îngrijorător, pe atât de verosimil: zarurile au fost aruncate.

Oliviu Crâznic (scriitor, critic literar)

in sangele tatalui ciprian mitoceanu

Fragment din romanul În sângele tatălui

–  …A decis următoarele, continuă neînduplecată Kimberly, citind totul de pe o hârtie pe care mâzgălise în grabă. În urma probelor psihologice şi genetice prezentate în instanţă s-a concluzionat că acuzatul Leonard Goldman reprezintă un înalt potenţial criminal, având în codul genetic înscrise trăsături care fac din el un posibil asasin în serie. Pentru a preîntâmpina producerea unor evenimente tragice, soldate cu decesul sau mutilarea unor cetăţeni paşnici, care prin comportamentul lor nu pot fi consideraţi provocatori, am decis că inculpatul trebuie transferat, conform prevederilor Amendamentului Dawson, în colonia din Insulele Diavolului, unde va rămâne până când se va descoperi un tratament care să-i poată corecta genetica imperfectă. Având în vedere comportamentul de până acum al inculpatului, acesta va fi închis în sectorul 1, sub strictă supraveghere. În cazul în care nu se conformează regulamentelor din Sectorul 1, autorităţile locale pot lua măsura de a-l muta în alt sector. Practic, autorităţile locale vor hotărî care este viitorul deţinutului.

– Ne pare rău că v-am condamnat, domnule Goldman, i se adresă lui Leo, dar şi dumneavoastră aţi fost de acord că, pentru a proteja viaţa cetăţenilor nevinovaţi, uneori este necesar să se procedeze contrar Constituţiei…

– Ce înseamnă asta? urlă buimăcit Leo. Ce înseamnă de fapt? Că sunt condamnat la închisoare pe viaţă pe degeaba? Nu ţin minte să fi comis nici o crimă. Ce naiba este cu Insulele Diavolului? Ce dracu’ este cu Amendamentul Dawson? Răspundeţi-mi, ticăloşilor…

Judecătoarea amatoare de distracţii şi pierceing de proastă calitate îşi aținti asupra omului din cuşcă ochii prost machiaţi. Până şi o târfă se aranja mai bine decât această pretinsă reprezentantă a legii.

–  Ne pare rău, ţi-am spus. Nu trebuie să faci scandal. Să ştii că nu e chiar atât de rău în Insulele Diavolului.

– Ce e toată mascarada asta? Ce e simulacrul ăsta de proces? Vreau să consult un avocat…

– Ne pare rău, dar este imposibil… Cazurile care cad sub incidenţa Amendamentului Dawson se judecă în cu totul alte condiţii decât cele prevăzute de Constituţie.

– De ce?

– Lasă-l, Kimberly, o îndemnă Gregor McGordon, radiind de fericire. Să mergem să sărbătorim, ce naiba! e un eveniment deosebit. Primul caz Dawson judecat în oraşul nostru ne-a adus şi prima condamnare. Nu găseşti că e minunat?

– Domnul din boxa… din cuşca acuzatului consideră că am fost nedrepţi cu el, îi explică judecătoarea, îmbujorată de emoţie. Vrea câteva lămuriri…

– Dă-l naibii cu tot cu lămuririle lui, hohoti Marvin. O să primească toate lămuririle de care are nevoie pe insulă, poate şi ceva în plus.

– Mi-aş simţi conştiinţa încărcată, se justifică judecătoarea, în timp ce Leo se izbea de gratiile cuştii în încercarea de a atrage atenţia asupra sa.

– Nu mă puteţi condamna! zbiera din rărunchi. Nu după un asemenea proces! Nu după o asemenea bătaie de joc la adresa justiţiei! Vreau un proces, un împuţit de proces, dar unul corect!

– Ne pare rău, sentinţa a fost dată şi nu poate fi schimbată, decât dacă profilul tău genetic şi psihologic se vor modifica astfel încât să nu mai intre sub incidenţa Amendamentului Dawson, ceea ce, deocamdată, este imposibil.

– De ce tot pomeniţi de Amendamentul acesta, dacă nu-mi spuneţi despre ce este vorba, de fapt? Nici acum nu ştiu de ce am fost condamnat!

– Amendamentul Dawson se referă la protecţia cetăţenilor împotriva criminalilor violenţi. Statisticile arată că un număr foarte mare de oameni îşi pierd viaţa din cauza asasinilor în serie…

– Kimberly, cred că-i acorzi o atenţie prea mare acestui individ, o zori Gregor. Să ştii că încep să devin gelos…

– Nu ai pentru ce, eu una nu am nici un chef să ajung în Insulele Diavolului. Prefer continentul…

– Mergem să sărbătorim?

– De îndată ce facem toate actele necesare. Nu putem merge să sărbătorim până ce nu suntem siguri că-i asigurăm domnului Goldman toate condiţiile pentru a ajunge în Sectorul 1.

– Vezi?… Şi aşa am pierdut destul timp.

– Da, mergem… Să nu ne purtaţi pică, domnule Goldman, orice juriu ar fi luat aceeaşi hotărâre, noi nu am făcut decât să vă aducem la cunoştinţă ceea ce a decis o reţea de calculatoare în cazul dumneavoastră.

– Să nu vă port pică!?… Asasinilor! M-aţi condamnat pentru nimic! Măcar explicaţi-mi cum trebuie ce e cu nenorocitul ăsta  de  amendament! Măcar atât…

– Kimberly! o somă pe tânără psihologul, văzând că aceasta, înduioşată, se pregătea să-i dea explicaţii arestatului. Avem de băut. Şi nu-l mai băga în seamă, ar trebui să se simtă mândru că este primul om din oraş care a fost condamnat în baza Amendamentului Dawson. Sunt sigur că municipalitatea va aproba montarea unei plăci comemorative la intrarea în secţia de poliţie care să amintească urmaşilor cine a fost primul condamnat de la noi. M-aş considera extrem de norocos dacă ar binevoi să treacă şi componenţa Curţii…

– Nu  te îmbăta degeaba cu apă rece, ştii că municipalitatea are de dat banii pe cu totul alte prostii, încercă să-l ironizeze Marvin, şi el foarte fericit.

Cei cinci ciudaţi se retraseră într-o larmă veselă, care se împletea straniu cu urletele lui Leo.

– Ticăloşilor!… Ce mi-aţi făcut, ticăloşilor?… Jigodiilor! O să vedeţi voi! O să vedeţi! Dacă voi scăpa de aici, vă voi urmări până în pânzele albe…

– Exact ceea ce spuneam, spuse Marvin. Observaţi cum un şoc a transformat un cetăţean în aparenţă paşnic, dar care are o genetică defectuoasă, într-un potenţial criminal. Aţi avea curajul să-i staţi în faţă în aceste momente?

– Ne crezi sinucigași?… întrebă Gregor.

– Am spus-o mereu, nebunia dintr-un om poate ieşi la suprafaţă exact atunci când nu te aştepţi.

– Noroc cu Amendamentul…

Înainte de a dispărea pe uşa mascată de draperie, psihologul îi făcu un semn de adio lui Leo. Datoria lui se încheiase.

Trilogia Predestinare genetică se remarcă printr-un stil alert, răsturnări de situație, adrenalină și suspans. Subtextul acestui thriller distopic scoate la iveală un acid și foarte realist comentariu social, Ciprian Mitoceanu având talentul de a analiza la rece consecințele înfiorătoare pe care le pot avea ambițiile politice ale aleșilor asupra vieții cetățenilor. Există vreo diferență dintre lege și dreptate? Suntem noi numai niște marionete în mâna unor politicieni abili ce se joacă cu sorțile noastre? Și este, într-adevăr, genetica singurul răspuns la întrebarea cine suntem?

Trilogia predestinare genetica ciprian mitoceanu

Vezi și alte cărți semnate de Ciprian Mitoceanu!

Poate te interesează noutățile!

Leave a reply