inima dragonului crux publishing
Inima Dragonului – Magie și suspans în lumea Nlithiei
În martie 13, 2017 | 0 Comentarii

Încă de la primele paragrafe ale romanului Inima Dragonului, Mircea m-a convins nu numai că are o imaginație ieșită din comun, dar și toate abilitățile necesare pentru a deveni un scriitor de succes în cel mai scurt timp. De la modul de construcție al frazei și până la lirismul desăvârșit al unor scene descriptive sau de acțiune, Mircea dovedește că este stăpân nu numai pe tehnicile narative, dar și pe stilistica atât de binevenită în literatura fantastică de calitate.

Mâna sigură cu care scrie și talentul cu care poate să îi creeze cititorului sentimentul de imersiune totală într-o lume nouă, vastă și complicată sunt surprinzătoare, ca să nu spun extrem de rare, pentru un debutant. Mircea Țara este un scriitor în toată puterea cuvântului, care nu numai că promite, dar și livrează o experiență de lectură inedită tuturor cititorilor.

De la început înțelegem că avem parte de un cadru (neo)romantic, căci (anti)eroi excepționali surprinși în împrejurări excepționale nu întârzie să ne încânte cu peripețiile lor care, odată declanșate în cascadă, nu se încheie nici măcar după ce parcurgem ultima pagină a cărții.

Unul dintre elementele estetice esențiale ale acestui roman, fantasticul, ni se relevă încă de la primele rânduri și ne însoțește până la final, având dubla calitate de a fi spectaculos și epic deopotrivă, împletindu-se cu un dinamism al acțiunii și o maturitate a stilului narativ rar întâlnite în literatura contemporană.

inima dragonului mircea m tara

Romanul poate fi ușor etichetabil drept high fantasy (cu unele elemente de sword and sorcery ce completează și dau savoare întregului tablou): avem un erou principal ce joacă de minune rolul proscrisului înzestrat cu abilități extraordinare (un muzicant talentat călit în luptă și foarte abil în mânuirea magiei), avem un mentor (misterios și foarte puternic) ce îi ghidează acțiunile, avem un antagonist însetat de putere care, prin acțiunile întreprinse, face foarte clară distincția dintre Bine și Rău, și avem, în sfârșit, elementele clasice ale unui Bildungsroman de calitate: proscrisul devine erou, evoluând pe tot parcursul poveștii și maturizându-se prin prisma acțiunilor pe care le întreprinde și a interacțiunilor cu lumea pe care o străbate alături de restul personajelor cu care se împrietenește.

Asemenea lucrărilor lui Tolkien, William Morris sau Stephen R. Donaldson, unul dintre primele aspecte ale fantasticului ce cucerește și fascinează este lumea imaginată de autor. Nlithia și cetatea Nisalului sunt populate de ființe și rase noi, excelent detaliate nu numai ca aspect, ci și din punct de vedere al dinamicii sociale, politice, religioase și culturale. Cititorul este introdus progresiv în acest univers vast care mai are încă multe să ne dezvăluie, căci suntem, totuși, la începutul unei serii – o altă caracteristică a fantasticului epic. Dar, odată ce pătrundem în Orașul Magiei și al Artei, vom vrea să îl explorăm în cel mai mic detaliu.

inima dragonului

Aș putea spune fără rezerve că Inima dragonului este un poem în proză și un roman de aventuri care ne subjugă fără să ne dăm seama. De la peisajele având un farmec neobișnuit, la dialogurile antrenante, de la momentele de acțiune intense și până la umorul fin al unor personaje, totul este impecabil executat pentru a-i oferi cititorului o cursă contra cronometru ce îl va ține cu sufletul la gură.

Pe măsură ce pargurgem în pas alergător străduțele iluminate prin magie ale Nisalului, catacombele populate de creaturi sinistre sau simpatice ale Alcanisului, pădurile misterioase de prin împrejurimi, Biblioteca Sufletelor – un labirint subteran în care pericolele pândesc la orice pas –, castelul regal sau sanctuarul Marelui Sal ne dăm seama că acest roman este un cadou făcut nouă, iubitorilor de fantastic. Avem, astfel, ocazia de a vedea, auzi, simți, mirosi și pipăi fiecare detaliu al acestei lumi ireale, dar atât de bine construite, încât aceasta devine un loc pe care, dacă am ști să facem vrăji de transmigrare, am putea-o vizita chiar mâine alături de barzi, hoți de buzunare, magi, asasini, ființe ale Umbrei și ale Zorilor, demoni străvechi, frumoase vrăjitoare și dragoni de legendă.

Dincolo însă de bogăția detaliilor, de dinamismul acțiunii sau de complexitatea personajelor, volumul impresionează printr-o atemporalitate, dacă o pot numi astfel, pe care am întâlnit-o numai la maeștri precum Tolkien sau J. K. Rowling: putem să ne lăsăm cuceriți de aventurile lui Lied, Vel, Mira, Calya și Blu (micuțul dragon plin de surprize) indiferent de vârstă. Cei mai tineri dintre noi vor fi încântați de personaje și de dinamismul acțiunii, în timp ce mai maturii cititori vor aprecia mesajele despre loialitate, moralitate, prietenie și onoare răzbătând din fiecare pagină, dar și măiestria artistică cu care Mircea Țara mânuiește condeiul pentru a ne oferi o operă literară cum puține mai sunt astăzi.

Am o nețărmurită încredere în talentul lui Mircea, de aceea vă invit să pătrundeți fără teamă în magica lume a Nisalului, să căutați Inima dragonului și să vă abandonați unei aventuri spectaculoase, regretând (alături de mine) numai faptul că, poate, aceasta se încheie prea repede.

Scrie un răspuns