Așa cum știți, lansarea romanului Stăpânul umbrelor – Zorii războiului de Ana-Maria Negrilă a avut loc pe 29 martie, la Hidden – The Social Space, moderată de traducătoarea și jurnalista culturală Iulia Dromereschi și onorată cu prezența de numeroși cititori și fani. Promotoarea culturală și prietena noastră Georgiana Vlădulescu a profitat de ocazie pentru a realiza un interviu cu Ana-Maria Negrilă. În centrul discuției s-a aflat, bineînțeles, volumul care încheie duologia „Stăpânul umbrelor”. Într-o atmosferă relaxată și primitoare, ele au explorat pe-ndelete universul fantastic creat de Ana-Maria, oferindu-vă o privire în profunzime asupra personajelor și temelor din cărțile sale. Așadar, pregătiți-vă pentru o discuție captivantă despre lupta dintre bine și rău, putere și fragilitate, despre fascinanta lume a literaturii fantastice, surse de inspirație, feminismul în literatura de gen, agenda literară a Anei-Maria și… un motan!
Georgiana Vlădulescu: Bună, Ana! Mulțumesc că îmi acorzi acest interviu! În primul rând, felicitări pentru noul tău roman, Stăpânul umbrelor – Zorii războiului! Cum te simți acum când știi că ai tras cortina peste o adevărată saga, întinsă pe câteva mii de ani și în mai multe lumi? Ce a însemnat pentru tine această aventură post-umană începută, practic, cu romanul SF Regatul sufletelor pierdute și încheiată cu acest volum?
Ana-Maria Negrilă: Îți mulțumesc pentru felicitări și pentru că mi-ai acordat acest interviu! Într-adevăr, finalizarea acestei epopei post-umane, care a început cu Regatul sufletelor pierdute și a continuat cu seria Stăpânul umbrelor, a reprezentat o piatră de încercare pentru mine.
Sunt desigur mândră de ceea ce am realizat și de faptul că am putut să creez o lume vastă și complexă, plină de personaje de care am reușit să mă atașez și de care acum, cu regret, trebuie să mă despart. Dezvoltarea acestui univers a fost un proces care a durat peste zece ani și care a necesitat multă muncă și dedicare din partea mea, dar cred că rezultatul final a meritat orice efort.
În ceea ce privește aventura post-umană, aceasta a fost o experiență care m-a pus la încercare ca autor, dar care mi-a permis și să explorez o mulțime de idei interesante legate de viitorul omenirii și de evoluția speciei umane în sine. Sper că cititorii mei au avut parte de o experiență la fel de plină de satisfacții și că au fost încântați de lumea pe care am creat-o și de personajele pe care le-am imaginat. În mod sigur, Stăpânul umbrelor – Zorii războiului marchează finalul unei epopei, dar acest lucru constituie, de fapt, doar un stadiu intermediar pentru mine și pentru viitoarele mele proiecte.
Georgiana Vlădulescu: După seria Stelarium, ai ales să revii în același univers, de data asta într-o cheie fantasy. Crezi că acesta e ciclul de viață al societăților umane, să se dezvolte tehnologic, să decadă în urma unor evenimente de amploare, apoi să regreseze în medieval și tot așa la infinit?
Ana-Maria Negrilă: Într-adevăr, după seria Stelarium, am decis să mă reîntorc în același univers, de data aceasta într-o cheie fantasy, prin cele două volume ale romanului Stăpânul umbrelor. În ceea ce privește ciclul de viață al societăților umane, cred că societățile tind să se dezvolte și să progreseze, iar acest proces poate fi influențat de o mulțime de factori, cum ar fi schimbările climatice, războaiele, catastrofele naturale sau evenimentele politice majore. În același timp, nu există niciun motiv pentru ca regresia să fie inevitabilă sau pentru ca o societate să fie condamnată să cadă într-o epocă medievală. Depinde de deciziile și acțiunile oamenilor din acea societate și de felul în care își administrează resursele și-și construiesc viitorul.
Prin urmare, în mini-seria Stăpânul umbrelor, am încercat să explorez ideea unei lumi fantasy care a evoluat într-un mod diferit față de lumea descrisă în Stelarium, fără a implica un ciclu inevitabil de progres și regresie. În schimb, am creat o lume încărcată de magie și mister, care să fie un mediu potrivit pentru aventurile personajelor mele.
Georgiana Vlădulescu: Dacă ai avea de ales între seria Stelarium și seria Stăpânul umbrelor… Care ți-e mai dragă, în care din ele te simți mai acasă – într-o lume care cunoaște tehnologii avansate și colonizare spațială sau într-una în care încă există magie și creaturi fantastice?
Ana-Maria Negrilă: Amândouă sunt creațiile mele, așa că îmi este foarte greu să aleg între ele. Pentru că întotdeauna m-a fascinat ideea ca omenirea să colonizeze luni noi, am scris seria Stelarium, însă, fiindcă îmi plac și poveștile fantastice cu dragoni, elfi , sau vrăjitoare, a apărut și Stăpânul umbrelor. De fapt, pe măsură ce romanele mele capătă viață, îmi dau seama că ele oglindesc atât o latură a mea ca autor, cât și a mea ca cititor.
G. V.: Și de aici îmi vine în minte o altă întrebare: dacă ai putea călători în timp, ai alege o perioadă mai din trecut sau mai din viitor? Cum ar arăta și de ce ai vizita-o?
Ana-Maria Negrilă: Dacă aș avea posibilitatea să călătoresc în timp, aș alege să vizitez antichitatea, întrucât aceasta este una dintre cele mai interesante perioade din istoria umanității. M-aș opri, desigur, în Imperiului Roman, probabil între anii 100 î.Hr. – 300 d.Hr., într-o perioadă de splendoare, de extindere a granițelor fizice și culturale, de putere, dar și de decădere și corupție. În acea perioadă, Roma devine centrul lumii cunoscute și are o influență enormă asupra culturii, artei și politicii, deși spre sfârșitul sec. II d. Hr., imperiul începe să decadă și se întrevede deja împărțirea lui ulterioară. Aș fi foarte interesată să văd pe viu cum arătau orașele în antichitate, dar și cum trăiau oamenii, cu ce probleme se confruntau etc.
G. V.: În romanele tale, ai întotdeauna mai multe fire narative, care se împletesc până la final, uneori în moduri extrem de surprinzătoare. Plănuiești dinainte felul în care se vor întâlni și evolua personajele de-a lungul poveștii sau multe dintre dezvăluiri apar pe parcursul procesului de scriere? Te iau propriile personaje prin surprindere uneori sau ai deplin control asupra destinelor lor?
Ana-Maria Negrilă: În mod normal, încep prin a stabili povestea în linii mari, și apoi dezvolt personajele principale, creând un schelet general pe care adaug după aceea amănuntele.
Cu toate acestea, pe măsură ce scriu, îmi las imaginația să mă poarte, de aceea și ies din structura relativ rigidă, construită la început. Îmi place să cred că personajele mele au un fel de viață proprie și că mă pot lua prin surprindere. Desigur, acest lucru nu înseamnă că nu am control asupra poveștii și a personajelor mele. De fapt, pentru un scriitor este important să aibă un control deplin asupra destinelor personajelor și să țină evidența tuturor elementelor narative pentru a asigura coerența și credibilitatea poveștii.
În esență, atât planificarea prealabilă, cât și modificările dinamice au un rol important în procesul de scriere. De aceea, îmi place să am un schelet solid pentru poveste și personaje, dar îmi permit și libertatea de a lăsa personajelor libertatea să evolueze și să se dezvolte în moduri care mă pot surprinde chiar și pe mine, autorul.
G. V.: E de la sine înțeles că scriitorul creează personajele, dar au ele un impact asupra creatorului lor? Simți că, mergând atâta drum alături de ele, te-au influențat și ele la rândul lor cumva? Și dacă da, cine te-a schimbat cel mai mult și cum?
Ana-Maria Negrilă: Am scris despre personaje provenite din diferite medii sociale și culturale, iar prin aceasta am învățat multe despre oameni și lumea din jurul meu. Personajele mele au venit cu probleme și experiențe diferite de ale mele, ceea ce m-a forțat să mă pun în pielea lor și să încerc să înțeleg lumea prin ochii lor. În acest fel, personajele mele m-au schimbat în mod constant și mi-au oferit ocazia de a deveni un autor mai bun.
Nu pot spune că un anumit personaj m-a schimbat cel mai mult, deoarece fiecare personaj a adus ceva nou în viața mea. Fiecare personaj mi-a oferit o perspectivă diferită asupra lumii și un cadru prin care să explorez diferite teme și probleme.
G. V.: Sedara a fost considerată de mulți cititori ai volumului Stăpânul umbrelor – Trezirea un personaj feminist – cu atât mai interesant cu cât lumea ei este destul de conservatoare din anumite puncte de vedere. Cum vezi tu feminismul în literatură? Și, având în vedere că cele trei figuri feminine centrale ale seriei Stăpânul umbrelor – Ellore, Larneea și Sedara – joacă un rol decisiv pentru deznodământ, ce ar trebui să învățăm de la ele?
Ana-Maria Negrilă: Personal, văd feminismul în literatură ca un mijloc de a schimba percepțiile și ideile tradiționale despre femei. De-a lungul istoriei literaturii, femeile au fost adesea reprezentate fiind slabe sau lipsite de autonomie. Feminismul în literatură a încercat să schimbe aceste reprezentări ale femeilor și să ofere o imagine mai realistă și mai echilibrată a lor. În această nouă perspectivă, femeile nu mai sunt doar niște personaje pasive, ci devin protagonistele propriilor lor povești și acțiuni. Asta trebuie să vedem și în Ellore, Larneea și Sedara, personajele mini-seriei Stăpânul umbrelor – niște femei independente care și-au ales propriul drum.
G. V.: Care dintre personajele negative create de tine îți place cel mai mult? La cine te gândești cu mândrie? Ce are deosebit, de ce este memorabil?
Ana-Maria Negrilă: Personajele negative sunt mult mai complexe decât cele pozitive, pentru că în ele apare o combinație interesantă de trăsături negative și pozitive. Orice personaj negativ are și o latură pozitivă care, chiar dacă nu îl face mai simpatic, îi dă o profunzime ce lipsește personajelor pozitive.
Sunt mândră de trei dintre aceste personaje: de Velmer, din Împăratul ghețurilor, primul personaj negativ pe care l-am imaginat vreodată, de Drennis, unul dintre antagoniștii din Stăpânul umbrelor, și, nu în ultimul rând, de Miro din Cele 4 oglinzi ale adevărului, poate cel mai bine creat personaj negativ al meu. Desigur că și alte romane ale mele au antagoniști, cum ar fi: maestrul Minago sau Anss Herd din seria Stelarium.
G. V: Una dintre cele mai îndrăgite figuri din seria Stăpânul umbrelor este himera Crato. Povestește-ne mai mult despre el, din ce l-ai inspirat?
Ana-Maria Negrilă: Poate în mod surprinzător, sursa de inspirație pentru Crato nu este vreun dragon din literatură sau din vreun film, și un simplu motan, însă unul cu o personalitate foarte complexă și al cărui singur defect este că, spre deosebire de Cato, nu poate și vorbi și zbura.
G. V.: Din postările tale pe social media ne dăm cu ușurință seama că îți place să călătorești și să descoperi locuri și lucruri noi. Unde ai călători mai degrabă în lumile tale, pe Galene în vremea Stelarium-ului, pe planeta Cardeea alături de agenții anh, în Khale, Parene sau Ravenes alături de eroii din Stăpânul umbrelor, sau chiar poate în Lumea de Dincolo?
Ana-Maria Negrilă: De fapt, am și călătorit în toate aceste locuri chiar dacă doar în imaginația. Dacă ar fi totuși să aleg să călătoresc cu adevărat într-una dintre lumile create de mine, m-aș alătura agenților anh, pe planetele Galene și Cardeea, din seria Stelarium.
G. V.: Povestește-ne mai mult despre Lumea Umbrelor. Ce te-a inspirat în crearea ei? Din ce surse ”provin” hoții de trupuri, iarba umbrelor, porțile, acel superb cer de oglindă de Dincolo?
Ana-Maria Negrilă: Orice idee își are rădăcina undeva, însă, de cele mai multe ori, este greu să ne dăm seama de unde a provenit. Foarte multe obiecte din recuzita fantasy sunt construite din bucăți, din alte obiecte, pe care imaginația le-a unit într-un anumit fel pentru a crea ceva cu totul nou. La toate acestea, se adaugă și legile ce guvernează lumile pe care le creez și care mă obligă să le populez cu anumite lucruri sau animale, care au sens în cadrul lor.
Lumea de Dincolo din Stăpânul umbrelor este un fel de purgatoriu, un loc de trecere către altceva. În această zonă, lumea viilor și cea a morților se întrepătrund cumva, astfel încât sufletele oamenilor, care au avut o moarte violentă, rămân în acest loc și, în anumite condiții se pot întoarce pe pământ, fie în forma pe care o au, aceea de spirite, fie furând un trup și devenind astfel un fel de morți vii, a căror singura dorință este să rămână la suprafața pământului.
G. V.: Deși ești consacrată ca scriitoare de SF, în ultimul timp ai încercat și alte genuri, începând atât o serie fantasy, cât și una de ficțiune istorică. E vreunul dintre genuri o provocare mai mare? Simți că ți se potrivește vreunul mai mult decât celelalte?
Ana-Maria Negrilă: În calitate de scriitoare de science-fiction, am fost întotdeauna interesată să explorez noile frontiere, care se află acum dincolo de granițele Pământului. Cu toate acestea, în ultimul timp, am simțit nevoia să diversific genurile literare și să încerc și alte direcții. Așa că am ajuns să scriu și o serie fantasy, apoi una de ficțiune istorică. Fiecare dintre aceste genuri are însă propriile ei provocări.
Pentru seria fantasy, a trebuit să creez o lume cu propriile sale reguli și mitologii. A fost o provocare să mă asigur că toate detaliile se potrivesc, că personajele sunt credibile și că aventurile lor sunt captivante. Dar a fost și o experiență minunată să mă pierd în această lume fantastică și să creez personaje puternice, care își depășesc limitele pentru a-și atinge obiectivele.
Pe de altă parte, Cele patru oglinzi ale adevărului, romanul de ficțiune istorică, a fost o provocare complet diferită. Trebuia să mă documentez asupra perioadei istorice în care se petrecea acțiunea, sec. al XV-lea, și să mă asigur că evenimentele și personajele mele se potrivesc cu acea epocă. Trebuia, de asemenea, să mă asigur că atmosfera și diferitele descrieri de orașe, case, îmbrăcăminte, corăbii etc. par cât se poate de autentice, iar povestea este bine construită. Deci, a fost o experiență foarte interesantă să explorez această perioadă istorică și să dezvolt personaje care se confruntă cu probleme care sunt, în mare măsură, similare cu cele din prezent.
În general, nu pot spune că unul dintre aceste genuri și sub-genuri este o provocare mai mare decât celelalte, ci mai degrabă că fiecare dintre ele are propriile lui provocări unice. În același timp, toate aceste romane m-au făcut să mă simt împlinită ca scriitoare și m-au ajutat să mă dezvolt într-un mod nou.
G. V.: Cât de diferită e partea de documentare pentru un roman SF față de unul fantasy, ca să nu mai zicem de cel istoric?
Ana-Maria Negrilă: Documentarea este o parte esențială a procesului de scriere pentru orice autor care dorește să creeze o lume convingătoare pentru cititorii săi. În special, când vine vorba de scrierea unui roman SF, fantasy sau istoric, documentarea este un aspect extrem de important.
În cazul romanului SF, autorii trebuie să își creeze propriile lumi, sisteme de guvernare, tehnologii avansate, iar acestea trebuie să fie credibile, astfel încât cititorii să fie capabili să se identifice cu personajele și să se bucure de povestea în sine. Pentru a realiza acest lucru, autorii de SF trebuie să se documenteze temeinic și să cerceteze inclusiv modul în care tehnologia ar putea evolua și afecta lumea în care trăim.
În schimb, romanul fantasy se concentrează mai mult pe creaturi fantastice, magie și alte elemente de basm. Documentarea pentru acest gen poate fi mai ușoară decât cea pentru SF, deoarece autorii nu trebuie să țină cont de știință și tehnologie. Cu toate acestea, autorii de fantasy trebuie să aibă o înțelegere profundă a mitologiei și a folclorului, astfel încât să poată integra aceste elemente în lumea pe care o creează. De exemplu, dacă autorul dorește să includă un dragon în lumea sa, ar trebui să fie familiarizat cu mitologia dragonilor și să creeze o explicație credibilă pentru existența lor în universul său.
În cazul unui roman istoric, autorii trebuie să se bazeze pe cercetări istorice pentru a recrea lumea și evenimentele istorice într-un mod credibil. Aceasta implică cercetarea detaliată a evenimentelor istorice, a modului în care oamenii trăiau și a altor aspecte ale vieții de zi cu zi din acea perioadă. Autorii de romane istorice trebuie să fie atenți la detalii și să se asigure că evenimentele, obiceiurile și modul de viață reprezentate sunt cât mai autentice posibil.
G. V.: Fără să ne dai prea multe spoilere, la ce ar trebui să ne așteptăm de la continuarea poveștii Stăpânului umbrelor? De ce ai citi-o tu dacă ai vedea-o în librărie și cu ce mesaj sau lecție crezi că ar trebui să rămână cititorii odată ce au parcurs povestea?
Ana-Maria Negrilă: Stăpânul umbrelor este o carte despre depășirea condiției umane și lupta pentru ceea ce crezi, prin urmare cititorii vor avea parte de multă acțiune și întorsături de situație. După ce-o citești, mesajul principal este că, indiferent de dificultățile vieții, poți depăși obstacolele și poți ajunge să-ți îndeplinești idealurile prin perseverență, curaj și încredere în sine. Cartea ne învață să nu ne dăm bătuți și să ne folosim puterea interioară pentru a lupta împotriva fricii, incertitudinii și a altor obstacole care ne pot împiedica să ne îndeplinim visele indiferent de cât de dificil ar fi drumul.
G. V.: Aceasta este o întrebare clasică, dar trebuie pusă: cum arată „agenda literară” a scriitoarei Ana-Maria Negrilă? Ce urmează de aici încolo în ceea ce privește literatura science fiction și fantasy, dar și ficțiunea istorică?
Ana-Maria Negrilă: Spre sfârșitul anului 2023, îmi va apărea un roman istoric Cronica barbară, a cărei acțiune se desfășoară tot în sec. al XV-lea și care împrumută personaje și din Cele patru oglinzi ale adevărului, romanul istoric publicat în 2021. În ceea ce privește SF&F, am două proiecte: unul pentru o distopie, celălalt pentru o space opera, deci ambele mai mult în zona de SF.
G. V.: În încheiere, aș vrea să aflu mai multe despre ce citești, mai ales că în timpul lansării volumului Zorii războiului s-a discutat destul de mult despre literatura science-fiction și fantasy, atât cea internațională cât și cea de pe meleagurile noastre. Ce anume cauți tu la o carte, ce trebuie să conțină ca să-ți placă? Și cum aduci elementele care îți plac ție în literatură în cărțile pe care le scrii?
Ana-Maria Negrilă: În general, caut cărți care să-mi ofere o experiență deosebită, să-mi dea posibilitatea să reflectez și să explorez teme și idei noi, adică, să învăț din ele ca să devin un autor mai bun. De aceea, caut în romanele pe care le citesc personaje interesante, un stil de scriere rafinat, poate o structură narativă neconvențională, dar mai ales un mesajul subtil și o tematică profundă.
Georgiana Vlădulescu: Și acum, o întrebare de final de discuție: cum a fost lansarea romanului Stăpânul umbrelor – Zorii războiului? Ce impresii la „cald” ne poți împărtăși?
Ana-Maria Negrilă: În câteva cuvinte – a fost una care mi-a amintit de vremurile bune. Mi-a plăcut organizarea, locul, Hidden Social Space, cu sala lui generoasa, foarte potrivită pentru astfel de evenimente și foarte frumos decorată. M-am bucurat să reîntâlnesc prieteni mai vechi și mai noi, cărora le mulțumesc și pe această cale că au ales să fie alături de mine. Îi mulțumesc, de asemenea, Iuliei Dromereschi pentru că a acceptat să modereze evenimentul și pentru că, prin întrebările ei, a dat naștere unor discuții foarte interesante! Pe scurt, a fost o experiență extrem de plăcută!
Ceea ce mai pot spune este că ne vom întâlni din nou într-un cadru și mai extins, la Bookfest, la Romexpo, în perioada 24-28 mai!
Georgiana Vlădulescu: Mulțumesc mult, Ana!
Ana-Maria Negrilă: Îți mulțumesc și eu!
