Astăzi stăm de vorbă cu Răzvan T. Coloja cu ocazia lansării ediției revizuite a romanului său Recolta roșie. Cartea este disponibilă cu 25% reducere până la data de 1 iulie. Nu știți despre ce este vorba încă? Ia să vedem…
[Recolta roșie este] o carte care m-a încântat. Ironia ei îmi place. E reală până la confunzie cu realitatea zilei de azi. Și, din păcate, cred va fi la fel de reală și peste 10 ani. Aici e România noastră, a tuturor și a fiecăruia, țara asta care e stoarsă de puteri de religie până la abrutizarea oamenilor.
Mela Ruja Diaconu
Crux Publishing: Salut, Răzvan! Hai să începem! Ai publicat la Crux patru romane. Care dintre ele este preferatul tău și de ce? În care din ele te simți a fi cel mai tu însuți, care îți este cel mai apropiat de suflet sau de experiența personală?
Răzvan Coloja: Preferatul meu este Pangeea, toamna. Am jonglat în roman cu mai multe personaje și concepte și-a fost un joc interesant să reușesc să leg toate firele acțiunii de personalitățile diferite ale personajelor. În schimb „eu însumi” sunt mai degrabă în Soldați ai terebentinei. Romanul e bazat pe amintirile din adolescență și pe ideea de grup minoritar, cu toată anxietatea aferentă experienței.
CP: Care a fost prima ta reacție când ai primit premiul juriului pentru creație literară Vasile Voiculescu în 2015 pentru Soldați ai terebentinei? Cum ai cheltuit banii?
RC: Prima reacție a fost de mirare. Eram într-o cafenea și scriam un articol și m-a sunat un domn din comisia de evaluare să-mi spună. M-am fâstâcit, i-am mulțumit, i-am dat detalii legate de cum îmi poate vira banii. M-a întrebat dacă mă pot deplasa undeva pe lângă București ca să particip la acordarea premiului și i-am explicat că nu pot să plec din Oradea din cauza cursurilor și a lucrului. A tot încercat el să mă convingă dar efectiv nu puteam pleca zilele acelea din oraș.
Cu banii nu mai țin minte ce am făcut, sincer să fiu. Îmi aduc vag aminte că mi-am cumpărat niște cărți de sociologie de pe bookdepository dar nu bag mâna în foc.
CP: Ai personaje feminine foarte puternice și mai ales foarte atipice. Care dintre fete este preferata ta și de ce? Știm că tocmai ce te-ai însurat, dar așa, ipotetic, cu care dintre personajele tale feminine ai ieși la o întâlnire?
RC: Cred că aș alege-o pe Nina din Soldați ai terebentinei.
CP: Dacă ar fi să îți etichetezi toate cărțile publicate până acum în numai 3 cuvinte, cum ar suna un astfel de rezumat?
Fabrica de furnici – „stresul naște vise”
Recolta roșie – „Biserica e ipocrită”
Soldați ai terebentinei – „rockeri și subcultură”
Pangeea, toamna – „artiștii sunt nebuni”
Aer și MsbP – „psihoză în doi”
CP: Ce vicii / „păcate” personale te-au ajutat / inspirat cel mai mult în cărțile tale?
RC: Nice try dar prefer să nu vorbesc despre asta.
CP: Care este portretul cititorului tău ideal – pe cine ai în minte când îți scrii cartea?
RC: Nu am un tip de cititor în minte când scriu. Scriu mai mult pentru mine. Că alții ajung să citească rezultatul final e doar un „afterproduct” al actului creativ.
CP: Ce te enervează cel mai mult din întreaga activitate de scriitor?
RC: Lansările de carte. Detest cu putere lansările mele de carte. Faptul că sunt înconjurat de oameni și că toată lumea se așteaptă să spun ceva important sau să le scriu sub autograf câteva cuvinte definitorii mă umple de anxietate. E un chin care începe cu aranjarea sărățelelor pe masă și se încheie cu zâmbete și semnat de cărți. La o lansare de-a mea din Oradea am dispărut vreo oră și-am stat într-un gang uitându-mă cum plouă, sudând țigară după țigară și încercând să-mi fac curaj să merg înapoi.
CP: Ultimul tău roman, Recolta roșie, reapare pe un fond social foarte tulburat. Palmele pe care i le dai costant Bisericii și religiei ca instituție în această carte au fost considerate mai mult decât îndrăznețe. Riști să superi foarte mulți oameni cu această carte? Ai vreo problemă cu asta?
RC: În Recolta roșie nu atac neapărat religia; atac instituția și superstițiile. Cine are o problemă cu asta e liber să-mi compună cel mai furios e-mail pe care-l poate concepe.
CP: Ce s-a schimbat în Recolta roșie între prima ediție și cea actuală?
RC: Aparte de câteva corecturi am scos un paragraf pe care-l consideram mult prea dur din punctul de vedere al imaginii descrise și am inclus două capitole care fuseseră excluse din prima ediție.
CP: Care este scopul / mesajul cărților tale, pentru ce ai vrea să rămâi celebru în istoria literaturii?
RC: Nu o lua ca pe falsă modestie, dar ideea celebrității literare nu-mi surâde. Odată cu succesul vin critica, invidiile, amenințările, insistențele, așteptările. Viața mea e OK așa cum e acum și n-am nevoie de astfel de valuri. Singurul plus pe care-l văd în celebritate ar fi partea financiară; aia nu m-ar deranja deloc.
Legat de mesajul cărților mele, cred că cel general ar fi că realitatea nu e compusă din flori, fluturi și iubire. Oricât ar încerca oamenii să nege realitatea, există persoane pe lângă care treci pe stradă și ale căror gânduri, de-ar fi să le afli, ți-ar provoca rău fizic. Un prieten mi-a trimis odată o povestire scrisă de el. Îmi cerea părerea ca autor. Nu intru în detalii dar textul se termina cu un tip gol care stă întins lângă o scroafă într-un beci umed, cu lungi descrieri ce implicau mângâieri și un punct culminant în care animalul e înjunghiat în repetate rânduri. Textul ăla mi-a rămas în minte. Zecile de filme de dragoste pe care le-am văzut însă se contopesc într-un mare clișeu și cu greu le-aș putea deosebi unele de altele. Așa că prefer omul cu porcul pentru că e ceva atipic, mai aproape de realitate decât un scenariu în care o ea săracă și frumoasă e biciuită romantic de un multimiliardar arătos.
Mesajul cărților mele este că oricât ai încerca să îți croiești o lume ideală în care copiii-ți sunt sănătoși și logodnicul face dragoste pasional cu tine după ce a înlăturat tumori din oameni sărmani și Isus te iubește dacă gândești pozitiv și lumea te acceptă dacă te aliniezi standardelor modei vremurilor, la final de zi copilul îți face rujeolă pentru că nu l-ai vaccinat, logodnicul îți dă HIV pentru că se culcă în secret cu asistenta lui, iar undeva prin spatele spitalului un câine vagabond ronțăie tumori. Și oricât de la modă te-ai decora, prietenii vor începe să te evite pentru că acum ești cea cu HIV, iar Isus e ocupat cu elevii care dau Bac-ul și nu cu tine.
Sunt sătul de cărțile în care totul e roz și puțin plauzibil așa că prefer să scriu despre câinele care mestecă decât despre soțul perfect.
CP: Noi personal te citim de vreo cinci ani deja, dar să spunem că cineva nu știe încă nimic despre tine sau cărțile tale. Ce i-ai spune ca să îl convingi să te citească?
RC: Să fie deschiși la minte, să accepte abstractul și absurdul, iar în caz că nu le place ce scriu să-mi dea un e-mail pentru că le pot recomanda autori mai pe gustul lor. O spun fără ironie.
CP: Mulțumim, Răzvan!
RC: Mersi și eu!
Vă invităm așadar să profitați de reducerile oferite la toate cărțile lui Răzvan T. Coloja și să citiți Recolta roșie dacă sunteți interesați de o radiografie sinceră, dură și fără perdele a ceea ce înseamnă cler, biserică și control al maselor.
