Echipa Crux: Ai avut un mentor care să te îndrume sau un artist care să fie un adevărat model pentru tine sau care te-a determinat să alegi acest drum?
Tudor Popa: Nu a existat doar o persoană anume. Simt ca datorez câte ceva multor artiști de la care am învățat, de-a lungul timpului. Un rol special l-a avut desigur mama mea, Anisia Soroceanu, care era un acuarelist de excepție și Jean Giraud aka Moebius, pe care îl idolatrizam și cu care am avut șansa să discut în persoană.
Echipa Crux: Care a fost cel mai dificil proiect al tău de până acum (cea mai complexă copertă)?
Tudor Popa: Complex nu înseamnă neapărat dificil. De cele mai multe ori, lucrurile simple dar subtile creează dificultăți unui artist. Cele mai dificile proiecte sunt cele în care nimeni nu știe foarte clar în ce direcție să se îndrepte, rezultatul fiind, de multe ori, un compromis lipsit de pasiune și caracter.
Echipa Crux: Care este proiectul de copertă de care te simți cel mai atașat, în care te-ai implicat emoțional cel mai mult în ultimul timp?
Tudor Popa: Ultima copertă la care am lucrat. Dacă nu ești implicat emoțional în ceea ce faci, când vine vorba de grafică, se simte imediat. Prefer să mă chinui și să mă bucur la fiecare lucrare de-a mea, decât să produc chestii pe bandă rulantă. Asta înseamnă, desigur, că fac și multe greșeli, încerc lucruri diferite, nu sunt decât rareori încântat de rezultate.
Echipa Crux: Ce cărți ți-ai dori foarte mult să ilustrezi (și nu ai făcut-o până acum) și pentru ce tip de cărți n-ai accepta niciodată o colaborare?
Tudor Popa: Mi-aș dori să ilustrez un pachet de cărți de joc! Și niște cărți de Leigh Brackett ar fi bune. Nu-mi plac edițiile abreviate sau repovestite pentru copii. Copiii sunt oameni mai entuziaști și mai lipsiți de prejudecăți, nu idioți. Au nevoie de un pic de răbdare și de explicații, nu de informații trunchiate și sărăcite stilistic (de acestea se ocupă pe larg internetul).