Pentru mulți dintre noi, gândul la perioada școlii și-a facultății vine adesea cu un strop de nostalgie, mai ales când ne imaginăm cum ar fi fost dacă în bibliografia obligatorie s-ar fi strecurat măcar una sau două cărți fantasy.

Dar ne-am născut într-un loc în care literatura fantastică a fost mereu împinsă la periferia listelor de citit, deși, dacă e ceva pe lume care să trezească gustul școlarului pentru lectură, acest ceva se găsește în mod sigur într-o carte bună de povești cu ființe supranaturale și atmosferă în care imaginația să o ia din loc. În mod cert nu în istorisiri din trecuturi îndepărtate, zbuciumate și adesea triste, sau din texte pilduitoare. 

Dar cine ne-a întrebat pe noi ce vrem să citim? Nimeni! Însă toată copilăria și, adesea, și în mare parte din adolescență, după ce am supraviețuit Puiului lui Brătescu-Voinești și Baltagului sadovenian, am fost chestionați sistematic și a trebuit să facem cumva să răspundem la o întrebare simplă, cu răspuns dificil. 

Ce vrei să te faci când vei fi mare? (Meserii în Fireni despre care poate că n-ar strica să afli mai multe)

Poate că cineva trebuia s-o fi întrebat pe Cezarina Anghilac, autoarea seriei fantasy În cercul fiarei cum s-a descurcat în copilărie cu întrebarea asta capcană, mai ales că a răspuns la o sumedenie de alte întrebări în interviul publicat de Georgiana Vlădulescu în Revista Crux.

O să o întrebăm noi cu altă ocazie.

Opțiunile de carieră în lumea noastră reală sunt nenumărate și e greu de decis la o vârstă fragedă. Pe de altă parte, dacă ar trebui să lucrezi într-un loc ca Fireni și ai profesa în Grumz sau în Tluvi, variantele ar fi foarte clare. Așa că dacă simți nevoia unei reconversii profesionale sau măcar a unei schimbări în fișa postului, lumea Fireni are câteva oportunități de angajare. Va trebui să te muți acolo, ce-i drept, dar odată ce te-ai obișnuit cu negura, lucrurile ar trebui să devină mai simple.

Victor (mai ales în ținuturile de nord)

Da, oricine vrea să fie cel mai mare și mai tare, iar Victorul ăsta e un fel de împărat. Primii Victori or fi fost vrednici și or fi săvârșit ceva isprăvi mărețe ca să merite să-și ia acest titlu pompos, iar viața unuia trebuie că e destul de interesantă.

Victorul are o fișă de post foarte încărcată, iar poziția necesită cunoștințe complexe, maniere alese, un pic de artă a războiului și-a manipulării, politică, economie, știți voi. Ce le trebuie politicienilor în general. Cu toate acestea, să fii Victor nu e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla în Fireni.

Înscăunat (mai ales în regiunea Noctiei)

Înscăunatul este, desigur, un vodă mai mic, sătesc. Cel puțin în teorie, ar trebui să decidă lucruri importante în viața de dincolo de palisade. În practică, lucrurile stau și nu stau chiar așa, pentru că mereu se poate găsi câte un Taica Preja care să se bage în treabă fără să-l cheme nimeni. Totul e să nu se prindă oamenii că înscăunatul nu e chiar mână de fier. Altfel, toate merg strună.

Cert e că asta e o meserie în Fireni pe care o poate râvni numai cineva care nu știe că sarzii fug din munți de frica morbului și pot ajunge oricând la poartă, că vânătorii se pot oricând hotărî că unde-s mulți, puterea crește, și că există posibilitatea să se păcălească la vreo negociere și să primească vreun prăpădit bubos în locul unui ostatic de valoare. 

Prinz, Principe

Legătura între aceste două titulaturi e că amândouă încep cu aceeași literă și ne duc cu mintea la ceva de soi. Rămâne de văzut ce e mai bine să fii: prinz sau principe?

Ce zicem noi e că să fii prinz nu e o treabă ușoară.

Ca multe dintre funcțiile de conducere din Fireni, și aceasta necesită o grămadă de abilități de comunicare și relaționare, gândire critică, rezolvare de probleme, strategie, vânzări, diplomație… Ai putea primi spor de risc, însă, căci în Fireni, nu toți prinzilor le merge bine, că nu știi niciodată cine decide să omoare mesagerul…

Urmină

Nu ne lăsăm păcăliți de rezonanța feminină a denumirii acestei meserii, pentru că se găsesc și femei și bărbați deopotrivă în lumea Fireni cu acest dar. Fără urmină, drumurile prin pădurile pline de negură nu duc nicăieri în Noctia, așa că cea mai proastă idee e să pleci în vreo călătorie fără un astfel de ajutor.

Partea și mai proastă e că nu prea se găsesc – deci e o meserie rară în Fireni, la foarte mare căutare pe piața muncii – și, pentru că știu că e cerere mare, urminele fac nazuri. Adică, dacă te angajezi urmină în Fireni o să ai parte de nenumărate pericole (fatale), dar și când vine al treișpelea salariu sau bonusurile alea de performanță… Eh… Pe care le poți cere fără probleme, că ești indispensabil(ă) pentru economia și geopolitica zonei și nici nu riscă IA-ul să-ți fure poziția de sub nas prea curând.

Vânător

Viața între palisade se împarte între serile cu țuică roșie de la cârciumă și hoinăritul după ale gurii. Nu prea ai cum altfel, mai ales că doar ziua te poți aventura în afara lor. Așa că vânătorii au mai multe lucruri de făcut: când nu fac rost de lerapii și nu călăresc vulpuri, apără cetățenii și asigură siguranța perimetrului. Sau se răscoală, dacă se găsește un lider destul de obraznic să-i conducă.

A fi vânător nu e chiar o meserie în Fireni, e mai mult un stil de viață. Dacă simți că te cheamă glasul naturii – pentru că cel al corporației te-a asurzit de tot – să te faci vânător (dar nu în Grumz, acolo e mai rău ca la multinațională!) ți-ar putea prinde bine. Țuica roșie e aproape gratis, deci…

Fur

S-ar zice că asta nu e o meserie tocmai potrivită, dar ea există în Fireni și, ca orice meserie, unii o fac până la capăt, iar alții sunt siliți să-și pună pe cap un sarcopt și să se lepede de nărav. Prost e când asta vine la pachet cu o nuntă și cu o nevastă nu tocmai de treabă, care mai bine ar fi fost cicălitoare decât țipătoare. Nu recomandăm nimănui se practice meseria de fur, în Fireni sau în altă lume, reală sau imaginară.

Țipătoare

A fi țipătoare nu este cu adevărat o meserie în Fireni. Astea sunt persoane născute cu o putere aparte, și anume aceea de a-și folosi vocea (nu neapărat ridicată, pentru că au și varianta insidioasă, suavă) pentru a obține tot ce vor. Nu vrei să te afli sub influența vreuneia, pentru că, fără să-ți astupi urechile, n-ai nicio șansă. Să zicem că este un soft skill pe care l-ar plăti regește toți Victorii, înscăunații, diverși antreprenori, etc., care necesită 90% talent și 10% exercițiu.

Agent de vânzări? Influencer? Ambasador? Director de creație într-o firmă de publicitate? Nu știm sigur, pentru că țipătoarea noastră din Fireni lucrează numai pentru interesele ei proprii. Totuși, dacă simți că poți livra cele mai bune TedTalk-uri din lume sau cele mai șmechere propuneri de vânzări și ai și un pic de spirit malefic în tine, poți obține tot ce vrei prin Fireni în calitate de țipătoare. Nu știm sigur, dar poți să fii și țipător.

Oblicitor

Asta chiar e o meserie în Fireni. Oamenii ăștia au contracte de muncă, fișa postului, probabil și pontaj, un șef… Fiind mai mulți, posibil să aibă și sindicat, dar nu știm sigur. Oricum, au un soi de ghildă, ca și furii, probabil. Se cam cunosc între ei și știu cine e bun și primește misiuni în stil Tom Cruise și cine nu e așa competent, și primește misiuni în stil „ducesa și-a pierdut cățelul”.

E destul de clar ce face un oblicitor, asta dacă ne-a plăcut să citim proza românească recomandată de școală sau dacă ne mai uităm prin dicționare în timpul liber. Ce nu e clar din prima e că talentul de a descoperi adevărul (și obligația de a-l spune) vin cu sacrificarea voinței personale și a simțirii acute și nefiltrate, precum și cu o greutate pe cap – la propriu. Cert e că e o meserie care cere abilități de lucru în echipă… absolut radicale. Nerecomandat celor slabi de inimă.

Nu-ți imagina că oblicitorul din Fireni e un simplu Philip Marlowe, care lucrează singur și nu răspunde în fața nimănui decât a Adevărului. Oblicitorul din Fireni e vai capul lui. LITERALMENTE.

Urchemist

„Cine face și desface, toată ziu’ are ce face”. Cam așa și cu urchemiștii, care știu să extragă esențe potrivite din cam orice, apoi să le amestece între ele până ies pomezi, unsori și alte cele, bune de leac sau de alte nevoi. În caz că vă interesează, urchemistul din Grumz e și traficant de arme, pe lângă biochimist, medic și fizician. În DnD, urchemistul ar fi wizard artificer. În universul Harry Potter, urchemistul ar fi un demn urmaș al unei familii de tip Snape-Finnigan.

Avertisment! Acesta este un loc de muncă cu grad ridicat de periculozitate! Dată fiind natura meseriei, un urchemist trebuie să facă experimente și asta e destul de periculos și pentru el, dar și pentru ceilalți. Iar cine nu crede, poate să citească acest fragment de roman și să se lămurească. Pericole mari, recompense mari. Nu e muncă de birou liniștită, aia e clar.

Hrivar

Iată o meserie în Fireni care aduce cu sine multă putere, dar și o doză mare de bizarerie. Un hrivar e un fel de mag, care joacă și rol de sfetnic pentru înscăunat, cel puțin în așezarea Grumz.

E conectat cu natura și animalele, poate deschide portaluri, poate să le închidă, dar poate și să încurce ițele în asemenea hal încât totul să se ducă de râpă într-un fel pe care, desigur, nici măcar hrivarul nu le poate anticipa.

N-am zice chiar vrăjitor clasic, cum suntem obișnuiți din literatura epic fantasy, de exemplu, dar nici chiar dresor de animale sau un simplu secretar. Un consultant cu puteri… interesante, mai degrabă.

Plantnică

E posibil să fie și bărbați plantnici în Fireni, nu avem vreo certitudine, dar ce știm sigur este că persoanele care au ales să facă meseria asta cunosc ierburile și diversele lor proprietăți. La ele apelează cei care au diverse probleme medicale. Din păcate, nu întotdeauna știința lor este suficientă, caz în care poate e mai cu bun simț să se apeleze la serviciile unui urchemist.

Pe de altă parte, plantnica este o meserie foarte respectată și căutată, căci lumea Fireni cam vrea să te omoare în general, și fără o farmacistă (herbalistă? practicantă de medicină alternativă? vindecătoare holistică?) care să te oblojească, mari șanse nu ai.

Or mai fi și alte meserii în Fireni, desigur, dar vă lăsăm pe voi să le descoperiți!

Dar mai este o meserie care nu e în lista asta. Probabil sunt mulți cei care vor să știe dacă în Noctia sau oriunde altundeva în Fireni există sau nu și cei care povestesc, cu glas sau în scris. Și cel mai interesant de aflat este cum se numește această meserie în lumea creată de Cezarina Anghilac.

[imagini generate cu Stable Diffusion + Freepik]