De la neo-marxism la Palahniuk – Despre ficțiune transgresivă
În februarie 10, 2016 | 0 Comentarii

Unul dintre cei mai importanți autori contemporani de ficțiune transgresivă din România ne oferă cu împrumut o parte dintr-o lucrare de analiză ce urmărește evoluția acestui curent literar din perspectiva sociologiei neo-marxiste.

Răzvan T. Coloja, autorul romanelor Soldați ai terebentinei (premiat în cadrul Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu” – 2015) și Pangeea, toamna, nu este la primul său articol ce aprofundează elemente, reprezentanți și sub-genuri de ficțiune transgresivă, dar de această dată vine cu o nouă abordare. Să vedem despre ce este vorba!

Care este legătura dintre Chuck Palahniuk, curentul Generation X şi Şcoala de sociologie din Frankfurt? Aparent legăturile sunt diverse şi în acest articol voi încerca să vă arăt că există o paralelă între literatura transgresivă care se doreşte a fi un răspuns revoluţionar la problemele societăţii de consum şi sociologia neo-marxistă, în special teoriile lui Theodore Adorno.

[…]

Revenind la conceptele de anomie şi alienare ale lui Durkheim, respectiv Marx, acestea două crează o detresă în indivizii din societate. Depresia, alienarea, anxietatea – toate acestea sunt produse ale societăţii de consum şi ale globalizării. Furia individului împotriva sistemului este exprimată în literatură prin curentul Generation X. Douglas Coupland, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk – temele principale ale acestor autori sunt revolta împotriva normelor, lupta împotriva societăţii de consum şi critica acestei societăţi.

Fight Club” descrie cel mai bine extremele acestei lupte şi există paralele evidente între ideile lui Adorno şi Alexis de Tocqueville şi mesajul transmis de Chuck Palahniuk. Maimuţele proiectului Mayhem distrug opere de artă modernă (produse ale societăţii de consum), Tyler Durden se revoltă împotriva curentului consumerist prin tirade aprinse iar furia izvorâtă din alienare se metamorfozează plastic în lupte corp-la-corp, acte de anarhie şi o idelologie care propovăduieşte o reîntoarcere la un mod de viaţă mai simplist.

Aceleaşi teme – mai slab expoatate, ce-i drept – apar şi în lucrările lui Welsh, Clevenger şi Coupland. Bret Easton Ellis atinge şi el ideea sinteticului societăţii de consum în cărţi precum ”Glamorama”, ”Imperial Bedrooms” sau ”American Psycho”. Critica lui Ellis este mai subtilă, nu atât de directă. Atinge un nivel fin al ironiei pe care-l deduci doar din modul în care personajele se raportează la mediul lor înconjurător şi unul la celălalt.

Puteți citi restul articolului pe site-ul personal al lui Răzvan.

Suntem mândri să găzduim o analiză atât de profundă a unui curent literar destul de puțin cunoscut și publicat la noi, și îl mai așteptăm pe Răzvan și cu alte lucrări la fel de impresionante ce leagă literatura (și în special filonul de ficțiune transgresivă) cu sociologia, psihologia și istoria.

Dacă vreți să aflați mai multe despre Răzvan și volumele sale publicate de editura Crux Publishing, vă invităm să consultați paginile romanelor sale.

 

Scrie un răspuns