Odiseea contemporană a omului transfrontalier
Odiseea contemporană a omului transfrontalier sau hedonismul amar al existenţei
În noiembrie 15, 2021 | 0 Comentarii

Criticul literar Ana-Maria Cornilă-Norocea ne oferă o profundă analiză a romanului Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse de George Cornilă. Aflați aici mai multe despre destinul omului contemporan mânat de destinul său transfrontalier, despre hedonism, literatură, artă, muzică și psihologia personajelor acestui mare roman postmodern.

Odiseea contemporană a omului transfrontalier  sau hedonismul amar al existenţei

Un alt palier al romanului care suscită interesul cititorului îl constituie scenariile existenţiale, cartea construindu-se în jurul figurii de prim-plan a trei personaje: Joey van Hoorn (personaj narator, poreclit „Never Say No Joe” – Joe care nu spune niciodată „nu” unei distracţii, unei experienţe noi, neconvenţionale), Jurjen Rasmussen (de asemenea, un răzvrătit reintegrat într-o etică, mai mult sau mai puţin relativă, a normalităţii şi a stabilităţii, prin întemeierea unei familii alături de Kristijna) şi Patrick Swann (personaj cu un „stil de antierou de roman picaresc”, în ale cărui vine se amestecă sângele olandez cu cel irlandez).

Protagoniştilor li se adaugă personaje secundare, marcate și ele de un destin transfrontalier, personaje ieşite din matca patriei pentru a-şi căuta belşugul / împlinirea / succesul între graniţele străinătăţii: libianul Faruk (un tânăr fragil, care participă la lupte organizate de un sârb pentru a-şi întreţine familia numeroasă), sârbul Mirković (deviat de la idealul nobil de „unificator al sârbilor”, ajuns în postura unui traficant de temut, cap al unui mic „imperiu de carne terfelită, sânge vărsat, prafuri prizate şi injectate şi fiare ucigaşe”), Fiona (tânăra din Estonia care visase să ajungă balerină pe marile scene ale lumii, dar, înşelată în inocenţa ei de promisiunile unui traficant de carne vie, ajunge doar prostituată de lux şi amanta unui interlop de temut).

Destinul fiecăruia dintre aceste personaje are conturat pe fundal decorul ţării de origine, cu istoriile şi legendele sale; se vorbeşte în roman despre basmele Libiei, în care nisipul din deşert este praf de aur, despre dictatura lui Gaddafi, despre războiul din fosta Yugoslavie sau despre tensiunile dintre ruşi şi estonieni.

Pentru pitorescul diversităţii umane, sunt conturate o serie de personaje episodice: Tomáš Rieder – şeful lui Joey, un călător pasionat şi rafinat, un intelectual autentic, „amestec între minţile sclipitoare de la Platon la Hawking”, Jörg Wiederlander – un scriitor care, după o suită de eşecuri, cunoaşte succesul cu romanul său intitulat „Miezul nopţii în Place Pigalle”, figură autoreferenţială, un nou alter-ego textual al autorului, un scriitor care preferă „formulările docte şi senzuale” şi care, ca orice creator orgolios în faţa criticii / interpreţilor şi interpretărilor secunde operei, visează ca „hoarde de intelectuali să dea sensuri nebănuite vorbelor fără sens spuse de mine”.

Galeria personajelor episodice se completează cu bunicul Matthijs, de la care Joey moşteneşte ceasul ce îi măsoară pragurile destinului, cu domnul Timmerman, poreclit Van de Tijd (Al Timpului), ceasornicarul care, în fiecare luni, îl serveşte pe micul Joey cu o excelentă plăcintă cu brânză, spunându-i apoi istoria şi filosofia timpului, domnul Verdronken (Înecatul), bătrânul (nebun? vizionar?) care îşi aminteşte încercarea tragică de a salva o sirenă din mâinile cruzilor locuitori ai oraşului Saeftinghe, pictorul defunct Cornelis van Wijck, protagonistul unei poveşti de dragoste întunecate dintr-un alt secol.

Destinele indivizilor se întreţes într-un imens şi, poate, inexplicabil „goblen existenţial”, cu întâlniri şi ratări decisive, coincidenţe, intervenţii divine sau obstacole presărate în calea omului cu un hohot de râs satanic. Dintre personajele feminine, se detaşează (prin simpatia protagonistului şi nu prin detalierea portretului), figura Wilhelminei van Rossum, Mina, prima şi singura iubire autentică a lui Joey van Hoorn, anima lui, figură luminoasă, delicată, de la începuturile cărţii şi ale vieţii lui, ce reapare neaşteptat şi terapeutic în finalul romanului.

odiseea omului transfrontalier olanda

Tehnica narativă mixează perspectivele, unele capitole fiind relatate la persoana I şi având în centru experienţele lui Joey, personajul narator, altele fiind relatate la persoana a III-a, înfăţişând destinele lui Rasmussen şi Swann. Perspectivele centrifuge se înnoadă la mijlocul romanului în perspectiva unitară a personajului narator.

Labirintul perspectivelor narative întretăiate este dublat de un labirint al planurilor temporale, marcat de ample analepse pentru a fixa detaliile existenţei personajelor – conferind semnificaţii prezentului şi de succinte prolepse – prin care se anticipează destinele fericite de care, în cele din urmă, vor beneficia personajele.

Prin acţiunea pliată pe realităţile senzaţionale şi senzuale ale Olandei contemporane, romanul se adresează cititorului care îşi doreşte să evadeze într-un spaţiu al suspansului, al destinelor cu tâlc.

Romanul se adresează însă şi rafinaţilor, spiritelor livreşti, capabile să savureze aluziile culturale numeroase, să revadă / refacă mental cărţile, picturile sau melodiile amintite în text.

Personajele, situaţiile existenţiale şi decorurile sunt adeseori descrise prin referinţe din domeniul literaturii şi picturii: Rasmussen îngenuncheat la pătuţul copilului său e ca un „Samson dintr-un tablou de Rubens”, Joey, decepţionat în dragoste, nu îşi propune să devină un nou „Florentino Ariza”, Swann seamănă cu Alexis Zorba, interlopul croat, şchiop, pe nume Alyosha Petrović, este poreclit Ahab, iubirea interzisă pe care a trăit-o pictorul Van Wijck aminteşte de „Suferinţele tânărului Werther”, portretul inocent al unei fete aminteşte de tabloul lui Vermeer, „Fata cu cercel de perlă”, peisajul marin pare să întruchipeze în lumea reală picturile lui Aiwazovski, existenţa agitată şi reveriile lui Rasmussen sunt pandante ale picturilor lui Bosch.

Romanul devine astfel o neconvenţională istorie a picturii, rescrise sub forma unor poveşti existenţiale pe care autorul suprapune o viziune picturală.

Componenta picturală a existenţei este dublată de o componentă muzicală, referirile la diverse piese muzicale („Sealed with a kiss”, „Creep”, „Once upon a December”, „California dreaming’”), stabilind conexiuni între intensitatea trăirilor / experienţelor de viaţă şi arta muzicii, capabilă să capteze tensiunile, iluziile, prăbuşirile, extazele vieţii, adică acel permanent climax al destinului omenesc.

cartierul felinarelor rosii miezul noptii in cartierul felinarelor stinse

Cartea deschide, de asemenea, un palier al reflecţiilor, al dilemelor şi al judecăţilor existenţiale, fără a-şi propune să dea verdicte unicate sau să reveleze inefabilul, indicibilul condiţiei umane: „se spune că îl faci pe Dumnezeu să râdă, vorbindu-i despre planurile tale”, „un diamant nu poate fi şlefuit decât cu un alt diamant”.

La nivelul stilului, identitatea personală a scriitorului se defineşte prin preferinţa pentru termenul neologic, pentru cuvântul cu amplă rezonanţă culturală, pentru enumeraţii menite să surprindă detaliat, exhaustiv , o anumită nuanţă (a vieţii, a sufletului, a sensurilor): frontul e dominat de „suflul halenic al morţii” şi de „metalul thanatic al mitralierelor”, dezlănţuirea furtunii pare rodul forţelor unificate ale mai multor divinităţi: „Zeus, Thor, Raijin, Sfântul Ilie şi Sfânta Barbara”, prostituatele din vitrinele Amsterdamului sunt ca nişte „Albe-ca-Zăpada otrăvite în sicriul lor de sticlă”.

Romanul Miezul nopţii în cartierul felinarelor stinse de George Cornilă pune în abis tema străinătăţii, printr-un labirintic joc al firelor narative, al destinelor şi al conştiinţelor reflectate, reţesând de fapt odiseea individului pus permanent în faţa depăşirii / încălcării / transgresării unei frontiere: dintre moral şi imoral, ideal şi real, voluptate şi durere, dintre (în ultimă instanţă) ordinea cărţii şi ordinea lumii.

                                                                     Ana-Maria Cornilă-Norocea

 

Sursele imaginilor: Dreamstime, Pixabay

romanul miezul noptii in cartierul felinarelor stinse

Vezi și alte cărți semnate de George Cornilă!

Scrie un răspuns

  • []