ciprian mitoceanu trilogia predestinare genetica
Predestinare genetică: De ce ai nevoie ca să devii un criminal?
În aprilie 25, 2017 | 0 Comentarii

Una dintre bucuriile cele mai mari ale unui scriitor (dar și a unei edituri) este atunci când cititorii se îndrăgostesc de un titlu sau de o serie atât de tare încât vor să spună asta lumii întregi. Mădălina Peicea este fană declarată a lui Ciprian Mitoceanu și a trilogiei Predestinare genetică și astăzi publicăm recenzia pe care ne-a trimis-o.

***

Pe parcursul ultimilor ani, oamenii de știință au încercat să analizeze profilul comportamental și genetic al marilor ucigași în serie, în încercarea de a afla dacă există în cazul lor o anumită particularitate genetică, sau o anumită morfologie / fiziologie a creierului ce îi poate determina pe aceștia sa aibă un comportament agresiv / antisocial. În trilogia Predestinare Genetică, Ciprian Mitoceanu explorează exact această problemă. O persoană se naște cu un instinct criminal căruia îi va cădea, obligatoriu, pradă, sau îl dobandește datorită mediului?

in-sangele-tatalui-site-crux

În prima carte din serie, În sângele tatălui, acțiunea se desfășoară într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, unde, datorită Amendamentului Dawson, criminalii sunt încarcerați pe baza profilului lor genetic, cu mult înainte de a comite prima crimă. Povestea (derulată alert, pe parcursul unei singure zile) urmărește firele narative ale celor două personaje principale, Leonard și Robert, unul fiind un individ cinstit și umil, o simplă victimă nevinovată a infamului Amendament, în timp ce celalalt este un criminal în serie fără scrupule, care reușește să intre în grațiile omului zilei, chiar congresmanul Dawson.

insula-diavolului-crux-publishing

Cea de-a doua carte a seriei, Insula Diavolului, ne introduce în lumea crudă din Arhipeleagul Matt Gibson, unde sunt deportați toți cei care intră sub incidența Amendamentului Dawson – oameni nevinovați aflați în adevărate lagăre de concentrare fără a avea, totuși, nici o infracțiune la activ. Criminali, dar numai pentru că o mână de psihologi și de medici au decis că acești indivizi sunt prea periculoși pentru a umbla printre oameni. Aici îl reîntâlnim pe Leonard și asistăm la evoluția lui în penitenciar din perspectiva unui personaj misterios, care se pare că știe mai multe despre celebrul Amendament decât pare la prima vedere.

Pus față în față cu dificultățile de pe insulă și fiind tot timpul o victimă a violenței celorlalți deținuți (înnăscută, dobândită în pușcărie?), Leonard începe încet-încet să se schimbe. El devine din personajul șters și fricos o persoană care pare să nu se mai teamă de nimic. Ba maimult, Leo începe să afișeze și un zâmbet misterior și destul de nepotrivit condiției sale – o atitudine care începe să îl facă pe colegul său de celulă să se întrebe ce secrete ascunde, de fapt, tânărul student deportat fără să fi încălcat vreodată legea.

Pe continent, în paralel, urmărim ascensiunea lui Robert, care se face remarcat ca unul dintre consilierii de bază ai congresmanului Dawson. Datorită deportarilor masive ca urmare a intrării legii în vigoare, opinia publică pare să se întoarcă împotriva Amendamentului, și este de datoria lui Robert să găsească o modalitate de a demonstra veridicitatea sa și de a supraviețui mașinațiunilor lui Dawson, care se dovedește a fi un personaj extrem de parșiv.

Va supraviețui Leonard iadului în care a fost aruncat? Va reuși cineva să îl aducă pe Robert în fața justiției? Ce rezultat vor avea toate manipulările congresmanului?

fata-in-fata-predestinare-genetica

Ei bine, mare mi-a fost bucuria să aflu – măcar în parte – răspunsul la unele dintre aceste întrebări. În ultima parte a trilogiei, Față în față, ajungem să devenim martorii ultimului capitol al acestei drame și distopii legislative. Ca urmare a unor evenimente, Leonard reușește să ajungă pe continent, unde este întâmpinat, la fiecare pas, de o serie de mesaje de la o misterioasă binefacatoare, care pare să îi ghideze pașii înapoi acasă.

Pe de altă parte, Robert începe să se confrunte cu cerințele din ce în ce mai exigente ale congresmanului. Dawson pune presiuni imense asupra lui pentru a-l prinde, în sfârșit, pe celebrul criminal care terorizează orașul (cu alte cuvinte, Robert trebuie să se captureze pe îl însuși și să eludeze autoritățile pentru a nu cădea în capcanele pe care Dawson, poliția și FBI-ul i le-au pregătit). Astfel, el trebuie sa jongleze cu îndatoririle zilnice, cu dorința congresmanului de a transforma infamul Amendament într-o lege universală implementată la nivel global (capturarea ucigașului în serie având rolul de a demonstra veridicitatea teoriilor genetice din spatele amendamentului), și toate acestea în timp ce se găsește prins și subugat de o periculoasă și solicitantă idilă chiar cu superba soție a lui Dawson.

În timp ce Robert încearcă din răsputeri sa își mențină viața pe linia de plutire, ingenioasa jurnalistă Betty Nunez investighează „opera” ucigașului de brunete și începe să se apropie periculos de mult de aflarea adevăratei identități a acestuia.

În paralel, pașii extenuați ai lui Leonard încep să se apropie vertiginos de oraș, unde el se așteaptă să își întâlnească zâna cea bună. Ceea ce va descoperi Leo, însă, îl va aduce cu un pas mai aproape de pierderea minții, dând tonul acțiunii alerte și pline de suspans a romanului.

predestinare-genetica

Primele două cărți ale trilogiei Predestinare genetică se remarcă prin ritmul alert, care te ține în suspans pană la ultima pagină, aceasta făcându-le foarte ușor de parcurs. Acțiunea curge într-un mod cât se poate de natural, fără a fi, totuși, deloc previzibilă. În ultima carte, în schimb, ritmul este mult accelerat, cititorul având sentimentul că se află într-o barcă, prins și zguduit de curenții unui ocean, gata să pice într-o cascadă, din care nu se știe dacă există vreo șansă de scăpare – și la fel se simt și personajele principale pe tot parcursul celui de-al treilea și ultim volum al trilogiei.

Povestea nu abundă în fire narative secundare, concentrându-se pe evoluția paralelă a nevinovatului aproape ucis de sistem și a ucigașului recompensat de sistem. Dar problemele legislative, etice, morale, psihologice și filosofice abordate în cadrul seriei sunt unele pe care știința și justiția încearcă să le elucideze chiar în momentul de față. Astfel, suntem puși în fața unei dileme greu de rezolvat: dacă se dovedește că într-adevăr există o genă ce influențează nivelul de agresivitate al individului, cât de departe este realitatea prezentată în carte?

Știm deja că au fost identificate „gene războinice” – care prezic comportamente violente provocate. La momentul în care vom identifica structura genetică responsabilă de acte violente neprovocate, mai suntem în siguranță? Este oare corect ca o persoană să fie condamnată numai datorită unui test genetic, sau ai nevoie de mai mult pentru a deveni un criminal? Într-o lume actuală dominată de violență, este mai bine să previi sau să combați?

***

Astăzi este ultima zi în care mai puteți achiziționa trilogia Predestinare genetică cu 30% reducere și transport gratuit!

Scrie un răspuns