ascensiunea stelara ana maria negrila
Regatul sufletelor pierdute – un roman SF … magic
În octombrie 23, 2016 | 0 Comentarii

Romanul Regatul sufletelor pierdute, semnat de Ana-Maria Negrilă, mi-a plăcut atât de mult, încât mult înainte de a-l parcurge în întregime doream să fug pe internet să vestesc lumii acest lucru şi să îndemn toţi iubitorii de SF să pună mâna pe această carte. M-am stăpânit însă, cu greu, pentru a putea oferi un tablou complet despre primul volum din seria “Stelarium”.

Regatul sufletelor pierdute este o carte grea, şi la propriu şi la figurat, un space opera limitat la o singură planetă, având în principal specia umană în centru. Aceasta însă este puternic divizată, cu o cultură vastă şi diversificată.

regatul-sufletelor-pierdute

Trei nave au pierdut legătura cu restul celorlalte plecate de pe Terra, în încercarea de a coloniza alte părţi ale Universului. Ajunşi în sistemul stelei Etain, neştiind dacă ceilalți au dispărut complet sau doar nu mai pot comunica, cei trei căpitani ai navelor decid să colonizeze planeta Galene. Asemănătoare Terrei pe care au fost nevoiţi să o abandoneze, capabilă să susțină viaţa umană, aceasta părea locul propice pentru a o lua de la capăt şi a pune bazele unei civilizaţii înfloritoare și unitare.

Cu toate acestea, orgoliile oamenilor si ideologiile scindate i-au făcut pe cei trei căpitani să pornească în direcţii diferite, astfel luând naștere, mai întâi, Regatul Celest și Republica. Ulterior, precum coasta lui Adam, Cominternul s-a desprins din Republică, pentru a lua calea unei evoluţii diferite. Regatul Celest, voit izolat încă de la început, rămas profund religios, creează agenții Anh pentru a se apăra. Republica respinge ştiinţa genetică, considerând o abominaţie creaţiile rezultate în urma manipulării genetice, în timp ce pentru Comintern religia principală este ştiinţa însăşi. Conflictelor mai mult sau mai puțin făţişe dintre cele trei state li se adaugă şi tumultul intern din interiorul fiecăruia, în special Regatul Celest fiind afectat de jocuri politice de culise.

Filosofia promovată de Um Comte (figura mesianică a acestei lumi), foarte asemănătoare zen-budismului, stă la baza principiilor celor trei state, însă numai Regatul Celest a reuşit să o transforme într-o armă, creând agenţii Anh. Uniţi prin fluxul Anh, energia vitală a planetei Galene, capabili să se infiltreze în mintea oricui, având puteri necunoscute însuşi regelui ce îi conduce, spionii Anh devin deosebit de periculoşi. Doi agenți ai Regatului pornesc în misiune, Karl ajungând în Comintern, iar Adrew in Republică. Aparent naiv şi prea tânăr pentru a face fată cerinţelor, Karl reprezintă tiparul tânărului ambiţios şi dornic să îşi impresioneze superiorul, pe Sten Darr, prim-agent Anh.  Adrew, aflat sub acoperire în Republică deja de 8 ani, pare detaşat de misiune, simţindu-se izolat de către colegi şi având parte de un şoc atunci când află că mentorul şi supraveghetorul lui, Sten, cade in dizgraţie.

Astfel începe cursa lui Adrew pentru supraviețuire şi încercarea de a-şi crea o nouă viaţă, căci noul lui îndrumător, nemilosul Ralle Genaro, este pornit să îl ucidă pentru a scăpa Regatul de un inconvenient.

Toate elementele care compun viaţa în cele trei state, materialele, organizările ierarhice, instituţiile sunt complet noi, iar romanul trebuie citit cu deosebită atenţie, căci fiecare informaţie este relevantă. Deşi stilul narativ este aproape tehnic, iar fiecare cuvânt oferă o informaţie concretă, nu poți să nu observi un estetism fascinant ce îi dau textului per ansamblu un aer aproape poetic, ceea ce îmi întăreşte paralela cu orientul, unde samuraii erau deopotrivă războinici cumpliţi dar şi maeștri in artele frumoase. Romanul fiind foarte puternic vizual, iar autoarea dezvăluind cu îndemânare felul în care şi-a imaginat lumea de pe Galene, am rămas fascinată de fluxul Anh şi de felul de interacţiune al agenţilor cu energia planetei. Aceasta este o altă faţetă a poeticului despre care vorbeam mai sus.

Personajele non-umane, creierul vegetal şi creaţia genetică Apoc m-au impresionat însă cel mai mult. Separat de jocurile politice şi de putere, de intrigi şi conflicte, oamenii au dat naştere celor două entităţi fără a se gândi la consecinţele faptului că acestea vor fi conştiente. Mintea vegetală doreşte să fie mai mult decât un peisaj mirific, menit să încânte locuitorii Cominternului vizual și olfactiv. Îşi doreşte să poată părăsi planeta, să se extindă in Univers. Apoc, unic, intimidant prin dimensiune şi capacitatea de distrugere, dar cu suflet de copil, tânjind după companie şi afecțiune, doreşte să înţeleagă rostul existenţei lui, însă trebuie să facă faţă realităţii că este doar o armă.

Antrenant, complex, filosofic şi vast, Regatul sufletelor pierdute m-a ţinut conectată mult timp şi complet cufundată în problemele tuturor personajelor. Pe lângă agenţii cu puteri post-umane, mai avem o AI antică devenită aproape zeitate şi foşti sau posibili regi care sunt criogenaţi, însă ce continuă să trăiască în sensomemorie, capabili să îşi transfere mintea în alte corpuri gazdă. Nu mai zic nimic despre maeștrii Anh, liderii celor trei state și intrigile pe care le pun la cale și aventurile prin care trec cei trei agenți pentru a-și îndeplini misiunile. Pe acestea va trebui să le savurați voi! A doua jumătate a romanului am parcurs-o chiar galopant, aşa că romanul Anei-Maria Negrilă mi-a satisfăcut din plin nevoia de science-fiction pur și de acțiune plină de suspans.

Mă bucur foarte mult că există şi o continuare, romanul Ascensiunea stelară urmează să fie lansat în cadrul târgului de carte Gaudeamus, în luna noiembrie, aşa că până atunci vă invit să faceți cunoștinţă cu nişte personaje memorabile şi o lume nouă, post-umană, însă în acelaşi timp atât de familiară, asemănătoare cu propria noastră planetă Pământ şi proprii noştri semeni.

Scrie un răspuns