Evanghelia după Crist 2.0
de: G. P. ErminDupă nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader – satira science-fiction cu care ne-a încântat în 2020 -, GP Ermin schimbă complet registrul cu romanul Evanghelia după Crist 2.0. Urmând firul narativ și structura Evangheliei după Luca, acest roman SF ne invită la controverse dintre cele mai aprinse.
43.00 lei
După nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader – satira science-fiction cu care ne-a încântat în 2020 -, GP Ermin schimbă complet registrul cu romanul Evanghelia după Crist 2.0. Urmând firul narativ și structura Evangheliei după Luca, acest roman SF ne invită la controverse dintre cele mai aprinse.
Autorul se concentrează pe marile momente și mistere biblice – imaculata concepție, schimbarea la față, găsirea discipolilor, crucificarea, etc. – reluând, așadar, o poveste fidelă materialului-sursă, pornind de la personaje biblice arhicunoscute, dar adaptate unei înfricoșătoare lumi noi. Ne aflăm, în 2233, într-un viitor sumbru, o antiteză a oricărei bune vestiri în care am putea sau ne-am dori să credem.
αΩ – inteligența artificială supremă și personajul cu poate cel mai izbutit nume din întreg romanul – conduce ce a mai rămas din specia umană cu o mână de fier. Un zeu răzbunător și crud, αΩ este omniscient și omnipotent. Nimeni nu i se poate opune și nimeni nu îl poate îmblânzi. Omenirea are nevoie de cineva (sau ceva) care fie să îl detroneze, fie să îl convingă să anuleze extincția programată a Omului.
Fie să… schimbe puțin povestea originală.
Așa se naște Crist 2.0, un hibrid, singura inteligența artificială cu fond omenesc, andoid dacă vreți (dar nu chiar), cel care ar putea să facă puntea între om și mașină.
Credincios zeilor lui personali – Saramago, Dostoievski, Zefirelli, Kazantzakis și, mai ales aici, Asimov – GP Ermin face un tur de forță filozofic care trece cu mult de canoanele cyberpunk-ului, hard SF-ului, sau ale romanului realist. Pornind de la materialul-sursă, dar adăugând tot ceea ce îl pasionează și frământă, îl înfurie și îl distrează, îl face să își pună întrebări și să caute răspunsuri în cele mai improbabile locuri, autorul ne dă mai mult decât un divertisment literar, așa cum poate a fost Făt Frumos vs. Darth Vader.
Și-au mai imaginat și alții conversația dintre Diavol și Om sau conversația dintre Diavol și Crist, dar conversația dintre două inteligențe artificiale despre Om ca subspecie, pe asta numai GP Ermin putea să o scrie. Doar și pentru această conversație, Evanghelia lui GP merită pusă pe același raft cu Evanghelia lui Saramago sau cu Frații Karamazov.
În esență, povestea biblică se repetă, cu Mary și Yoji mereu pe fundal, cu Jude S, trădătorul, știind să facă ce știe el mai bine, cu apostolii, cu Maggie-prostituata, cu cei umiliți și obidiți care văd în Crist 2.0 un salvator, căci cel care este urmează calea pe care o știm cu toții, dar cu mici (mici de tot), modificări.
Deși romanul Evanghelia după Crist 2.0 vine cu un fond întunecat și un mesaj pe măsură, merită citit și de fanii SF, și de cunoscătorii de filosofie, și de iubitorii romanului modern, chiar dacă vă răscolește sufletul, vă împinge puțin spre depresie, vă face să vă scărpinați în cap a nedumerire și frustrare sau vă deschide ușa către introspecție. Nu există cărți bune care să nu facă toate aceste lucruri.
***
Evanghelia după Crist 2.0 este un roman surprinzător, ambițios și ingenios: surprinzător pentru că nu seamănă cu alte romane ale aceluiași autor; ambițios pentru că abordează nu una, ci două teme sensibile și totodată dificile: religia și inteligența artificială; ingenios pentru că reușește să lege două universuri aparent incompatibile – cel biblic și cel science fiction. Mi-a plăcut foarte mult faptul că αΩ (personajul cu cel mai reușit nume, după părerea mea) apare atât de puțin, deși este extrem de puternic și am realizat că marele talent al autorului constă nu în simțul umorului – care se întrevede în câteva locuri, dar e foarte fin, deloc efervescent precum în celelalte romane – ci în iscusința cu care recurge la anumite artificii, unele destul de evidente, altele mai subtile și mai reușite. La fel ca antologia Poarta timpului editată de Robert Silverberg și Bill Fawcett, Evanghelia după Crist 2.0 mi-a trezit o oarecare nedumerire de a descoperi elemente atât de străine genului science fiction într-o poveste SF, dar și curiozitatea de a vedea cum se vor lega acestea până la urmă.
Ana Scalcău
***
Dezlănţuit. Acesta este cuvântul, dezlănţuit. Evanghelia după Crist 2.0 a lui GP Ermin, rescrisă după chipul şi asemănarea autorului, jonglează cu “mistere” precum Imaculata Concepţie, Schimbarea la Faţă sau Învierea la fel de uşor cum o face cu concepte SF precum inteligența artificială, nanoboţi biolocatori sau syncorp. Un tur de forţă, ca stil şi fond, precum şi un slalom printre problemele eterne ale omului, totul în cheie SF. Recomand!
George L.
ISBN: 978-606-9027-12-7
Editor: Editura Crux
Dată publicare: 2021
Număr de pagini: 280
Roxana Ruscior –
„Evanghelia după Crist 2.0” este un roman surprinzător prin subiectul ales, iar lectura ei este o provocare atât pentru fanii literaturii SF, cât și pentru cititorii care preferă textele religioase.
Chiar dacă romanul ar putea să deranjeze anumite persoane prin tema sensibilă și controversată, ideea mi se pare tulburător de actuală, acum (în contextul pandemiei) mai mult ca niciodată: va exista mereu un conflict între religie și știință? Ar putea fi salvat viitorul speciei umane dacă tehnologia, credința și natura umană s-ar uni într-o entitate unică așa cum este Crist? Nu știu, dar eu nu-mi pot imagina un viitor fără această unire între religie și știință.
Atmosfera din roman mă duce cu gândul la lumea distopică din seria Matrix, dar stilul de scriere este inspirat de Evanghelii și, chiar dacă pare surprinzător, un roman SF poate fi scris foarte bine folosind acest ingenios artificiu tehnic.
Un mare plus, din punctul meu de vedere, sunt personajele feminine puternice (aspect total ignorat în adevăratele Evanghelii) și tehnologia explicată destul de accesibil, pe înțelesul tuturor.
Dincolo de aceste detalii care țin de scriitură și de construcția poveștii, rămân marile întrebări pe care le ridică romanul: Cine ar câștiga războiul între oameni și inteligența artificială? Dar, la urma urmei, de ce trebuie să existe neapărat un câștigător, n-ar putea să se ajungă la pace și cum ar fi posibil un asemenea armistițiu? Ar putea oamenii, prin creativitatea și ambiția lor, să fie cu un pas înaintea unei inteligențe superioare?
Din punctul meu de vedere, tocmai întrebările dificile sunt cele care dau cu adevărat valoare unei cărți.
Stefan-Marian –
Spun doar ca mi-a stârnit dorința de a citi din nou SF