Cărți de la Crux citite de Mara

– Partea 2: Colecția de proză scurtă Metamorfoze –

La început de an i-am promis Andreei Sterea o retrospectivă a cărților Crux pe care le-am citit în 2023 și deja am scris un prim material. De data aceasta, însă, am să mă ocup exclusiv de antologia Metamorfoze, publicată de Crux în 2015, lăsând celelalte volume cruxiene pentru un articol viitor.

În prima parte a materialului Cărți Crux citite în 2023 dar care nu-mi dau pace nici acum am vorbit despre:

• „În cercul fiarei: Puțină speranță” de Cezarina Anghilac
• „Evanghelia după Crist 2.0” de G.P. Ermin;
• „Confesiunile domnului Freejoy” de Șerban Andrei Mazilu și Andreea Sterea.

Iată încă o carte Crux pe care am citit-o în 2023, alături de câteva cuvinte despre ea (care te-ar putea împinge să o citești), și motivele pentru care nici poveștile acestea nu-mi dau pace la atâtea luni de când le-am citit.

Metamorfoze, antologie realizată de Oliviu Crâznic și Andreea Sterea

Deși nu a fost printre primele cărți publicate de Crux pe care mi le-am luat, volumul Metamorfoze cred că a fost printre primele pe care le-am remarcat la standul editurii acum câteva Bookfest-uri. 

La doar cele 206 de pagini ale sale, volumul acesta este dens și abundă în povești clasice, scoase de către Andreea și Oliviu chiar de la fundația literaturii fantastice. Povestirile au fost traduse și adaptate în limba română de Andreea Sterea, Oliviu Crâznic și Andrei Mazilu, iar cei trei au făcut o treabă excelentă.

Metamorfoze este o colecție de  proză scurtă care se învârte, în mai mică sau mai mare măsură, în jurul temei licantropiei. Apar întunecimi, fiare-fiare, fiare-mai-umane, oameni-mai-fiare, castele, păduri, mistere, crime etc. N-are cum să nu-ți placă așa ceva!

Motto-ul volumului, ales de Andreea, este un citat din Robert E. Howard:

Vârcolacul nu este (așa cum mulți cred) un om care poate lua forma unui lup – este un lup care ia înfățișarea unui om!

Pornind de la această premisă, hai să vedem…

Ce autori străini clasici găsești în colecția de proză scurtă Metamorfoze

Pe scurt, iată cu ce (cine) vă puteți delecta în volumul cunoscut (în anumite cercuri) ca ”Ferma de vârcolaci a Deei”:

• Algernon Blackwood, cu povestirea Lup-Nomad,
• Arthur Conan Doyle, cu povestirea Barrington Cowles,
• Robert E. Howard, cu povestirea Proscrisul, (preferata Andreei și care dă și motto-ul volumului).
• Rudyard Kipling, cu povestirea Stigmatul bestiei,
• H.P. Lovecraft, cu povestirea Inspirație pentru Pickman,
• George Macdonald, cu povestirea Sură, lupoaica,
• Guy de Maupassant, cu povestirea Fiara,
• SAKI (!!!), cu povestirea Gabriel-Ernest,
• Hugh Walpole, cu povestirea Tarnhelm, sau Cum a murit unchiul Robert.

Extra exciting este includerea a două povești semnate de autorii români Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu, care se ridică indubitabil la nivelul marilor scriitori din prezenta antologie.

Pe lângă efortul de a traduce și a edita povestirile din volumul Metamorfoze, cei doi sunt prezenți în antologie cu Lenore Arras (O. Crâznic) și, respectiv, Misterele din Sparktower (Șerban A. Mazilu). Aceasta din urmă face legătura dintre romanele Anotimpul pumnalelor și Jocul necromanților de Andrei Mazilu, introducând-o în universul Voss pe doctorița Daelin Dawson (reprezentată în întreaga ei splendoare pe coperta Jocului).

Prin ce altceva se mai remarcă antologia Metamorfoze

Un alt lucru pe care trebuie să-l știi despre această colecție cu și despre vârcolaci este că ai o secțiune ”Varia”, introdusă la finalul fiecărei povestiri.

Aceasta înlocuiește notele de subsol, oferind informații despre autorul poveștii și povestea în sine, explicând anumiți termeni sau punând în context unele referințe culturale menționate în textele respective.

Cu alte cuvinte, afli mai multe despre Saki, dar înveți și ce este mesmerismul (dacă nu știai), cine a fost Sfântul Hubert, care e treaba cu Salem și Cotton Mather, cine sunt ””zburliții” din triburile Hadendoa, ce legătură are regele Solomon cu vârcolacii și multe altele.

Și acum…

Despre câteva din povestirile clasice cu vârcolaci cu care te vei delecta în antologia Metamorfoze

Ascultă, nu trebuie să îi știi pe toți cei de mai sus pentru a-ți da seama că Metamorfoze este o antologie bună. Este de ajuns că, cel mai probabil, știi cine este Sir Arthur Conan Doyle și ai citit în copilărie și Cartea junglei a lui Rudyard Kipling. Și dacă nu ai citit-o, nu este niciodată prea târziu!). Iar dacă ești unul dintre urmăritorii fideli ai editurii Crux și fan al literaturii fantastice, sigur nu trebuie să-ți spun eu cine este H.P. Lovecraft!

Dulapul plin de curiozități din antologia Metamorfoze

Apropos de Lovecraft, știai că în antologia Metamorfoze găsești povestea Inspirație pentru Pickman (Modelul lui Pickman), recent ecranizată în serialul Cabinet of Curiosities a lui Guillermo del Toro de pe Netflix? Te-ai gândit vreodată că cineva ar putea transpune o poveste de atmosferă lovecraftiană pe un ecran? Creaturi monstruoase descrise prin sugestii vagi, o atmosferă horror omniprezentă, dar niciodată explicită…

Ei bine, episodul „Pickman’s Model” din serialul „Cabinet of Curiosities” este o adaptare destul de fidelă a poveștii lui H. P. Lovecraft din antologia Metamorfoze.

Guillermo del Toro și regizorul Keith Thomas au păstrat esența horror-ului lovecraftian, dar au adăugat și elemente vizuale care dau viață creaturilor din imaginația lui Pickman. Atmosfera este întunecată și macabră, exact ca în povestire, iar actorii reușesc să transmită foarte bine paranoia și teroarea personajelor. Deși nu sunt numiți niciodată explicit, Pickman și monștrii lui (din povestire și din episodul aferent) au toate caracteristicile vârcolacilor clasici: sunt feroce, nocturni și se transformă în… altceva.

Așa că dacă te pasionează fenomenul licantropiei și ai văzut și „Cabinet of Curiosities”, antologia Metamorfoze are încă o surpriză plăcută pentru tine.

So there you have it! Ia-te chiar și numai după numele acestea și știi că vorbim despre o antologie excelentă.

Gabriel-Ernest este vârcolacul meu preferat din antologia Metamorfoze

Aș putea lua la puricat oricare dintre vârcolacii din volumul Metamorfoze, dar slăbiciunea mea eternă este pentru Gabriel-Ernest al lui Saki, pe care l-am întâlnit deja a treia oară aici. Și cum până și Neil Gaiman l-a ales pentru antologia lui, Unnatural Creatures, pe același puști-vârcolac obraznic, știi că e ceva de capul lui.

Suntem așa de obișnuiți cu vârcolaci siniștri din umbre și, când colo, personajul Van Cheele dă de acest puști de vreo șaisprezece ani, huzurind la soare, cu părul ud, ochi aproape ca de tigru și o atitudine utterly cheeky.

– Ce faci aici? îl interpelă Van Cheele. 

– După cum se vede, stau la soare, răspunse băiatul.

– Unde locuiești?

– Aici, în pădure.

– Nu se poate să locuiești în pădure, spuse Van Cheele.

– Sunt niște codri foarte frumoși, îi zise băiatul, cu o ușoară nuanță de superioritate în voce.

– Dar unde dormi noaptea?

– Nu dorm noaptea. Sunt foarte ocupat – noaptea.

(…)

– Și cu ce te hrănești? mai întrebă el.

– Cu carne, spuse băiatul, și pronunță cuvântul cu o voluptate de nedescris, ca și cum l-ar fi gustat.

(Gabriel-Ernest, volumul Metamorfoze, pagina 179)

O povestire memorabilă din antologia Metamorfoze: Lenore Arras

Las ca bonus încă un mic extras din carte care mi-a plăcut mult, din Lenore Arras a lui Oliviu Crâznic, o poveste care se simte grea, precum corvoada de ani și ani a lui Ferrin de-a o ține pe Lennie în siguranță. Este o imersiune extraordinară în ținuturi hâde, înzăpezite, fiare și sânge, un castel, un conducător în ruină și blestemul celor bântuiți de daemonium lupum.

Prin ferestrele sparte auzeam crivățul. Perdele din catifea roasă cerneau patul, zbătându-se în curentul de aer, ca duhuri. Un jilț vetust, cu picioarele rupte, și un scrin colțat în argint înnegrit constituiau tot mobilierul care dăinuise în încăpere. Nici măcar blănuri de urs pe jos. Bătrânul s-a zgribulit în cămașa străvezie de noapte, strângând-o cu degetele strâmbate de artrită la pieptul lui uscățiv. Multe odăi mai încolo, se afla încăperea în care începuse, demult, elegia.

– Nu poți scăpa, fiul meu (…).

(Lenore Arras, volumul Metamorfoze, pagina 45)

Atât despre volumul Metamorfoze, pe data viitoare!

Sper că v-am trezit curiozitatea cu privire la antologia Metamorfoze. Dacă o citiți și voi, spuneți-mi cum vi s-a părut!

Revin în curând cu partea a treia a acestui material, în care voi scrie despre „Stăpânul umbrelor: Zorii războiului” de Ana-Maria Negrilă și „Arlequine” de George Cornilă. 

Până atunci, lectură plăcută!

Mara